Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

NAȘTEREA DIN DUH

19 octombrie 2020

"IOAN 3:3. Drept răspuns Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun, că dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu."

Predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu însoţită de semne şi minuni asupra cărora a lucrat Dumnezeu, trebue să aiba efect asupra celora cărora li se predică.. Prin ascultare, unii îşi salveaza sufletele cum sa întîmplat cu Israeliţiila ieșirea din Egipt, iar prin neascultare, vine minia lui Dumnezeu aşa cum a venit asupra lui Faraon. Împietrirea inimii şi nesupunerea voinţei lui Dumnezeu, dupa ce sa facut cunoscută , aduce mînia şi pedeapsa din partea lui Dumnezeu.

După plecarea lui Israel din robia egipteană, pe malul Marii Roşie, în cele două tabere adverse se făceau pregătiri pentru luptă.

Ex.14:10f. „ Copiii lui Israel au strigat catre Domnul dupa ajutor.”

Ex.14: 6 „ Faraon şi-a pregătit carul de razboi.”

<pre> Fiecare avea nevoie de succes şi se pregătea după cum socotea el că este mai bine. În orice luptă valorează numai rezultatul. Bărbăţia, curajul şi eroismul îşi au locul lor, dar istoria arată ca Dumnezeu a învins pe mulţi curajoşi şi pe mulţi eroi. In ziua in care Dumnezeu s-a aşezat între tabăra Israeliţilor şi tabăra egiptenilor, cînd s-a despicat marea în două, cei care şi-au pus nădejdea în Dumnezeu au învins. Într-o singură noapte Israeliţii au trecut prin mare ca pe uscat şi s-au pomenit pe celălaltr mal al mării, iar egiptenii s-au pomenit acoperiţi de ape în aşa fel încît nu sa salvat nimeni. În ziua in care Israeliţii au plecat din Egipt, au luat cu sine tot aurul acestui imperiu, iar in ziua in care ei au trecut prin mare, Dumnezeu a lăsat aceasta ţara fără armată şi fără împărat. Scriptura spune, că, cînd au vazut Israeliţii cum Dumnezeu i-a salvat pe ei şi a nenorocit pe egipteni, poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în robul său Moise. Sa-u adunat cu toţii pe malul mării şi au cîntat Domnului o cîntare de lauda. Credinţa în Dumnezeu vine odata cu experienţa de trăire cu Dumnezeu. Aflînduse între Marea Roşie şi tabăra egiptenilor ei erau plini de spaimă din pricina că nu aveau o experienţă de credinţă în Moise şi în Dumnezeu. Ei spun lui Moise ceea ce îi îndeamnă firea lor pămîntească: Ex.14:12 „ Vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decît să murim în pustie.” Pentru ei există doar două variante şi ambele rele. Prezenul este conceput ca moarte garantată din partea egiptenilor, iar trecutul- robie. Totul este legat de Egipt. Totul se învîrte în jurul Egiptului. În această stare Dumnezeu zice: </pre>

„ Ce rost au strigătele acestea?”

Tu Moise trebuie să faci ceva.

<pre> Ce spune scriptura despre trecerea lui Israel prin Marea Roşie atunci cînd apele se înălţau de ambele părţi deasupra capetelor ca două ziduri? </pre>

1Cor.10:2 „ Toţi au fost botezaţi în nor şi în mare pentru Moise.”

<pre>Trecerea lui Israel prin Marea Roşie simbolizează botezul în apă Nou Testamental. Orice om care s-a pocait şi a lepădat trecutul plin de păcate trebuie să treacă prin apa botezului ca un simbol al morţii faţă de păcat şi începutul unei vieţi noi în neprihănire urmîndu-l pe Hristos. </pre>

Pentru Israel s-a început Marea Călătorie prin Marele Pustiu.

<pre> Pentru un om care prin pocăinţă a eşit de sub stăpînirea Diavolului şi prin credinţă a primit Sfîntul Botez în apă, se începe Marea Călătorie prin pustiu spre patria cerească, alături de „o mare mulţime de oameni de tot soiul” care au trecut prin acelaş botez. A devenit această ”mare mulţime” parte integră a poporului lui Dumnezeu datorită faptului că au trecut prin Marea Roşie? Nu! </pre>

Au ieşit ei din Egipt? Da! Au trecut ei prin Marea Roşie? Da! Au fost ei botezaţi pentru Moise? Da! Dece dar na-u devenit ei poporul lui Dumnezeu? Pentrucă nu erau copii ai făgăduinţei. La orice numărătoare erau număraţi numai douăsprezece seminţii ale lui Israel. „Marea mulţime” nici nu era numărată.

ÎNTREBARE

Fiecare om botezat în apă devine un om născut din nou cu drept de cetăţenie în casa lui Dumnezeu? Sau ce este născut din carne – carne rămîne? Israeliţii eşiţi din Egipt şi trecuţi prin Marea Roşie au rămas alipiţi cu inima de Egipt. Memoria lor şi sentimentele îi ţineau legaţi de trecutul lor.

Ex.15:24 - gustul apei. Ex. 16:3 - oalele cu carne. Ex. 32:1 - dorul de idoli. Ex. 14:12 - dorul după robie. Ex. 14:11 - dorul după morminte.

<pre> Aceste lucruri îi ţineau legaţi de Egipt ca pe nişte copii cu buricul netăeat. </pre>

In inimile lor au aparut şi sentimente noi pe care nu le avusese in Egipt.

N. 12:2 - Mariam şi Aaron au descoperit în sine dorinţa slavei. N. 25:1 - Poporul şi mai cu seamă bărbaţii –dorinţa curviei. Toţi împreună – nesupunetre.

<pre> În Egipt toţi ca unul se supuneau robilor lui Faraon, iar în pustie nu se supun robului lui Dumnezeu. Cu toate acestea Dumnezeu le dă în continuare mană din cer, apă din stîncă, lumină noaptea şi umbră ziua. </pre>

Un nor să-i umbrească ziua şi un stîlp de foc să le lumineze calea noaptea. Biblia spune că au călătorit patruzeci de ani prin pustie.

Noi ştim că omul este format din trei componente.

Partea fizică - trupul. Partea emoţională - sufletul. Partea spirituală - duhul.

<pre>Ce reprezintă partea fizică a omului? </pre>

Este creată de Dumnezeu cu menirea de a sluji ca slavă pentru Dumnezeu. Păcatul a întrat în trupul omenesc şi a adus cu sine moartea. Trupul omenesc a devenit o capcană pentru păcat.

R.7:24 „ O nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? ”

R.8:10 „ Trupul vostru, da, este supus morţii din pricina păcatului. ”

Domnul Isus a murit în trup purtînd păcatele noastre. El a luat toate păcatele lumii, le-a întrodus în trupul său ca pe o pasăre într-o colivie, sau mai bine zis ca într-o capcană, şi a murit împreună cu ele pentru ca noi să murim faţă de păcate şi să trăim pentru neprihănire.

Evr.9:28 „ Tot aşa şi Hristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora...” 4. În urma păcatului omul a pierdut slava lui Dumnezeu.

R. 3:23 „ Căci toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu”. 5. Datorită morţii fizice a Domnului Isus oamenii îşi recapătă slava pierdută.

<pre> R.5:2 „ Lui îi datorăm faptul că prin credinţă am întrat în această stare de har în care sîntem, şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” 6.Omul fizic îmbătrîneşte, se epuizează, îşi cheltueşte resursele. </pre>

2 Cor.4:16 „ Omul nostru de afară se trece.” Dar dacă este izbăvit de puterea păcatului, poate deveni Templul Duhului Sfînt. 1 Cor. 6:19 „Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfînt care locueşte în voi, şi pe care l-aţi primit de la Dumnezeu?” 7.Trupul fizic găzdueşte sufletul şi duhul omului şi este responsabil de comfortul pe care îl crează pentru aceste două componente.

<pre> Apostolul Pavel spune: </pre>

1 Cor.9:27 „ Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpînire” pentru că „ Voi nu mai sînteţi ai voştri ” „ ...pînă vom ajunje la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.” Noi întreţinem trupul nostru în curăţenia fizică necesară, îl îngrijim, lecuim, îl hrănim dar îl stăpînim pentru ca să nu-i trezim poftele. Dumnezeu a scos trupurile noastre din păcat, le-a eliberat de vicii şi le cere în slujba sa. Tot odată el spune: „ Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din duh este duh.” „ Carnea şi sîngele nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu.” Israeliţii eşiţi din Egipt cu toate că au fost eliberaţi şi au fost botezaţi pentru Moise n-au ajuns în Canaan.

Ev.3:16 „ Cine au fost în adevăr cei ce s-au răzvrătit după ce auzeseră? N-au fost oare toţi aceia care eşiseră din Egipt prin Moise? Şi cine au fost aceia de care s-a desgustat El patruzeci de ani? Şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? ”

<pre> Israelul în pustie este omul trupesc sau firesc care trăeşte după două legi deoată. Îi place legea lui Dumnezeu, o recunoaşte ca supremă, ar vrea să trăească în comformitate cu ea - dar îl împiedică ceva. Îl mai gîdilă mirosul de „carne din cazanele lui Faraon„ şi toată vremea se frămîntă între dorinţa de a ajunge în Canaan şi a se întoarce înapoi în Egipt. Această frămîntare, sau această luptă cu sine însăşi este cea mai grea şi de cea mai lungă durată. Ea stopează creşterea spirituală şi apropierea de Dumnezeu. Astfel apar monştri relijioşi. De statură mică, lipsiţi de orice putere spirituală, rătăcind prin pustie zeci de ani - dar cu ambiţii mari. Ei merg în urma lui Moise, mănîncă mană din cer, beau apă din stînca care este Hristos, primesc vindecare privind la şarpele de aramă pe care Moise l-a înălţat în pustie. Hainele şi încălţămintea lor nu se uzează. Uneori ei sînt ascultători, uneori sînt răzvrătiţi. Uneori supuşi – alteori încăpăţinaţi. Uneori ar vrea să ajungă în Canaan – alteori s-ar întoarce în Egipt şi numai Marea Roşie îi opreşte. Aceştea sînt oamenii sufleteşti sau cum spune biblia – fireşti. Supuşi firii pămînteşti, care gîndesc ca şi nişte oameni fireşti, vorbesc ca şi oameni fireşti, trăiesc ca şi oameni fireşti şi, mor ca şi oameni fireşti neajungînd măcar să se nască din nou din Duh şi adevăr. Un asemenea om care s-a pocăit şi a trecut prin apa botezului se află într-o stare intermediară între naşterea fizică şi cea spirituală. R.5:2 „ Lui îi datorăm faptul că prin credinţă am întrat în această stare de har în care sîntem. Şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” </pre>

În această stare apare nădejdea că vom fi în slavă în Împărăţia lui Dumnezeu.

Vor ajunje în această stare de slavă numai acei care vor înainta şi nu vor da înapoi.

După patruzeci de ani de călătorie prin pustiu, Israeliţii au ajuns la hotarul Canaanului. Cu greu dar au ajuns. O călătorie ce trebuea să se termine în douăzeci de zile a ţinut patruzeci de ani. Dacă un creştin după botezul în apă rămîne fără înaintare spirituală, riscă să nu între în Împărăţia lui Dumnezeu. Să fii la număr în biserică- nuţ-i adaogă multe şanse de a întra în Împărăţia lui Dumnezeu. Poţi veni la orele de închinare zece ani şi să fii în afara Împărăţiei lui Dumnezeu. Poţi fi în lista bisercii toată viaţa şi să nu fii în Împărăţia lui Dumnezeu. Poţi fi prooroc, să scoţi draci ori să faci minuni şi să nu te ştie Dumnezeu. Este o tragedie să te crezi întrat în Împărăţie pe cînd în realitate eşti afară.

<pre> Mat. 7:22 „ Doamne, n-am proorocit noi în numele tău? N-am scos noi draci în numele tău? Atunci le voi spune curat: Nici odată nu vam cunoscut!” </pre>

Cînd merge vorba despre Împărăţia lui Dumnezeu de cele mai dese ori noi asociem această noţiune cu cerurile unde vom fi cîndva. Domnul Isus îi învăţa pe ucenicii săi să se roage în felul următor:

„Tatăl nostru care eşti în ceruri..... Sfinţească-se numele tău. Vie împărăţia ta, facă-se voia ta Precum în cer aşa şi pe pămînt.”

Urmaşii Domnului Isus se roagă ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină pe pămînt. Pentru că însăşi Hristos spunea: „ Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor este aproape.”

<pre> Col. 1:13 „ El ne-a izbăvit de sub puterea întunerecului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei lui în care avem răscumpărarea. Prin sînjele lui iertarea păcatelor.” 1 P 1:5 - 7,11. „ De acea daţi-vă şi voi toată silinţa ca să uniţi credinţa voastră cu fapta, cu fapta înfrînarea, cu înfrînarea răbdarea, cu răbdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fraţi, cu dragostea de fraţi iubirea de oameni.... în chipul acesta vi se va da din belşug întrare în împărăţia vecnică a Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Hristos.” </pre>

R.14:17 „ Împărăţia lui Dumnezeu este neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt.”

<pre> Iosua spune poporului: Mîine preoţii vor lua chivotul şi vor merge înainte, iar voi să-i urmaţi la o distanţă de două mii de coţi. Cînd preoţii au atins apa rîului cu tălpile lor, rîul sa oprit. Apele care curgeau din deal s-au îngrămădit de parcă ar fi întălnit un stăvilar, iar cele din vale s-au scurs în mare. Aşa au stat apele pînă a trecut poporul. </pre>

Doisprezece bărbaţi au luat douăsprezece pietre de pe fundul răului cu ei ca o aducere aminte. Trecerea prin apele Iordanului însemnează un nou botez prin care Israeliţii au întrat în ţara făgăduinţei. Proorocul Ioel îndemnat de Duhul Sfînt scrie în cartea sa:

Ioel 3:28 „ După acele zile voi turna dinDuhul meu peste orice făptură. Fiii şi fiicele voastre vor prooroci. Bătrînii voştri vor visa visuri şi tinerii voştri vor avea vedenii.” Iar Isaia în 44:3-5 scrie: „ Voi turna ape peste pîămîntul uscat. Voi turna Duhul Meu peste sămînţa ta, şi binecuvîntarea mea peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lîngă pîraele de apă. Unul va zice: „ Eu sînt al Domnului.” Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mîna sa - al Domnului sînt şi va fi cinstit cu numele lui Israel.” Dacă despre trecerea prin Marea Roşie ( Botezul în apă) putem spune că: „ au trecut prin Mare tot poporul împreună cu o mare mulţime de oameni de tot soiul”, apoi despre Botezul cu Duhul Sfînt scriptura spune că aceasta se va întîmpla cu fiii şi fiicele lui Israel, cu un scop anumit. Fiecare să aibă încredinţarea lăuntrică fermă că el aparţine lui Dumnezeu. Fiecare să poată să spună că el este al lui Dumnezeu şi să se simte onorat că el face parte din poporul lui Dumnezeu. <br /> Sînt visurile şi vedeniile un semn al botezului cu Duhul Sfînt? Tot ce visează şi văd oamenii este neapărat o manifestare a Duhului Sfănt? Dacă vom urmări cu atenţie ce spune Biblia despre visuri şi vedenii, vom vedea că au fost oameni chiar şi duşmani ai lui Dumnezeu care au avut mari descoperiri. Nebucadneţar a visat un vis. A avut o descoperire legată de prsoana sa. A văzut în vis un copac foarte mare, cu ramuri multe, cu frunze verzi, cu multă roadă dar care a fost tăiat după hotărîrea adusă de un străjer sfînt. I-a fost lăsat numai trunchiul care la rîndul său a fost legat în lanţuri. Belşaţar a văzut o mînă care scria pe tencuiala peretelui în faţa sfeşnicului, ceva care avea legătură directă cu persoana împăratului şi ţinea de soarta lui. Faraonul Egiptului a visat două visuri în timpul lui Iosif care l-au mirat foarte tare. A visat şapte vaci grase care păşteu liniştit pînă au venit alte şapte vaci slabe care le-au înghiţit. A mai visat cum pe un singur pai erau şapte spice grase şi mănoase. Alături au răsărit şi au crescut alte şapte spice slabe şi arse de soare care au înghiţit spicele grase. Erau toţi aceşti oameni botezaţi cu Duhul Sfănt de au avut descoperiri? Nu? Dar ce a fost? Dumnezeu i-a folosit cum se foloseşte un om de boul său pentu aratul pămîntului. Măgăruşul pe care a încălecat Isus şi a venit la Erusalim a rămas măgar, măcar că a mers pe hainele aşternute pe drum şi pe ramurile de finic. În urechile lui au ajuns sunetele „ Osanalelor” pe care le scotea mulţimea, dar peste cîtevai ore s-a pomenit iarăşi legat de gard alături de măgăriţa-mamă. Nebucadneţar a rămas duşman al Israelului. Belşaţar a rămas duşman. Faraon a rămas acelaş închinătr la idoli şi chiar el era de fapt o zeitae, idolul suprem în Egipt. Botezul cu Duhul Sfînt nu sînt visuri şi vedenii. Este o garanţie a apartenenţii de poporul lui Dumnezeu care se îndreaptă spre Erusalimul ceresc. Este o arvună Dumnezească care dă nădejdea că cîndvai vei primi toată partea care îţi revine în urma dreptului de moştenitor. Arvuna nu este suma finală. Finalul este ceva foarte real, nu numai visuri şi vedenii.

<pre> De la trecerea Iordanului a intervenit ceva în acest popor. </pre>

Dumnezeu Tatăl care afost cu ei din Egipt pînă la Iordan comfirmă încă odată că el va fi cu ei. Iosua 3:10 „ Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru şi că va izgoni dinaintea voastră pe cananiţi.” La această prezenţă Dumnezească se alătură Domnul Isus. Pe cîmpia Erihonului Iosua întîlneşte un om înarmat cu o sabie pe care nu-l poate identifica şi pe care îl întreabă: „ Tu cine eşti? Eşti dintre ai noştri ori eşti din Erihon? ” Ostaşul se prezintă astfel: „ Eu sînt căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit. Scoateţi încălţămintea din picoare căci locul pe care stai este sfînt. ” După trecerea Iordanului, Israeliţii sărbează Paştele, se bucură, Domnul Isus este în fruntea lor, Dumnezeu le garanteză biruinşa. Se pare că iată odihna mult rîvnită este în mîinile lor.

Întrebare 3. Ia adus pe ei Iosua în odihna făgăduită de Dumnezeu?

Evr.4:8 „ Căci dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după acea de o altă zi...