Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

BOTEZUL ÎN APĂ

19 octombrie 2020

"MARCU 16:16. CINE VA CREDE ȘI SE VA BOTEZA, VA FI MÎNTUIT. IAR CINE NU VA CREDE, VA FI OSÎNDIT."

Ef.4:5 „Este un singur Dumnezeu,o singură credinţă şi un singur botez.”

G.4:27 „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos.”

Mar.16:16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mîntuit, dar cine nu va crede, va fi osîndit.”

F.A.2:38 „Pocăiţivă, le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfîntului Duh.”

Era ceva neobişnut pentru Iudei botezul lui Ioan Botezătorul, şi impactul acestui act. Era o trecere sau o tranziţie de la ritualul jertfei de ispăşire care „acoperea” păcatele, spre un botez care „este mărturia unui cuget curat.” Dacă în timpul Vechiului Testament oamenii aduceau jertfe pentru păcatul lor, mărturisindu-l înaintea preotului, şi sîngele animalului care murea pentru acest păcat îl acoperea, adică îl făcea nevăzut, ori neluat în seamă, apoi Ioan Botezătorul a venit cu o „idee” nouă. El spunea: Lepădaţi-vă de păcatele voastre, nu mai păcătuiţi, nu mai întristaţi pe Dumnezeu prin faptele voastre, trăiţi o viaţă nouă care să fie dovedită prin „fapte vrednice de pocăinţă” şi încununa-ţi această hotărîre prin „botezul pocăinţei,” care avea menirea să ducă la un botez în apă care să fie „mărturia unui cuget curat.” Adică, la botezul Nou Testamental, la care omul trebuie să vină cu păcatele ertate, curat înaintea oamenilor, înaintea legii statului, şi înaintea lui Dumnezeu. Botezul lui Ioan era o parte componentă a pocăinţei. Ioan avea destulă autoritate din partea lui Dumnezeu pentru a întroduce în Israel acest botez, şi avea credibilitatea necesară pentruca să nu rămînă numai „glasul celui ce strigă în pustie.”

Mar.1:5 ”Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Erusalimului au început să iasă la el, şi mărturisidu-şi păcatele erau botezaţi de el în Iordan.”

L.3:12 „Au venut şi nişte vameşi...”

L.3:14 „Nişte ostaşi îl întrebau...”

Mat.3:7 „Au văzut pe mulţi Farisei şi Saduchei..”

Ioan, cel mai mare şi cel mai puternic prooroc care a trăit vre-o dată pe pămînt, avea, atît ungerea Duhului Sfînt din partea lui Dumnezeu, cît şi capacităţi naturale ca să poată organiza masele şi să le pregătească pentru etapa următoare – primirea lui Isus ca salvator şi botezător cu Duhul Sfînt. Domnul Isus îi învăţa pe ucenici să se ducă în toată lumea şi să facă ucenici.

Mat.28:19-20 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîtului Duh. Şi învăţaţii să păzească tot ce v-am poruncit eu.” Adică să transmită învăţătura pe care au primit-o de la el.

Pentru că totul își are începutul său firesc, învăţătura despre botezul în apă îşi are şi ea începutul ei care constă în „a merje în totă lumea” şi a găsi oameni capabili să se facă ucenici. A fi ucenic înseamnă a recunoaşte că nu ştii nimic, dar eşti gata să înveţi de la cel care ştie şi îl recunoşti pe el ca învăţător. Apoi îţi dai sîrguinţa să ajungi la nivelul învăţătorului, pentru ca şi tu să cauţi şi să faci ucenici. Cînd te faci ucenic, ai posibilitatea să asculţi, să înveţi şi să înţelegi că, „toţi oamenii au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Toţi care au păcătuit au nevoie de iertarea păcatelor, care se capătă numai şi numai prin pocăinţa făcută cu credinţă în jertfa Domnului Isus. Pocăinţa dă dreptul la iertare şi eliberarea cugetului, care învinuieşte ori îndreptăţeşte în consecinţă de cauză. Fiecare om care are cugetul curat în urma pocăinţei are dreptul la mărturisirea credinţei sale şi la Botezul în apă în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt. Apostolul Pavel scria celor din Efes: „Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor care este mai pe sus de toţi, care lucrează în toţi şi care este în toţi,” deaceea „este un singur Dumnezeu, o singură credinţă şi un singur botez.” În învăţătura despre botezul în apă, ca şi în celelalte capitole există această linie logică a lucrurilor şi anume: Dumnezeu Tatăl care este deţinătorul tuturor „lucrurilor bune” dă celor care îl caută, darul credinţei, despre care am vorbit în capitolul „Credinţa,” care se sălăşlueşte în inima celui pocăit şi începe să crească.(precum talanţii puşi în negoţ) Credinţa venită de la Dumnezeu, crescînd se transformă într-o deplină încredere că porunca dată de Domnul Isus vine de la Dumnezeu şi trebuie împlinită. Această poruncă constă din a merge în toată lumea, a face ucenici şi ai boteza în Numele Tatălui a Fiului şi a Sfîntului Duh. Este un singur Dumnezeu, o singură credinţă şi un singur botez atunci cînd una reese din alta. Botezul este rezultatul credinţei, iar credinţa vine de la Dumnezeu. O credinţă venită de la Dumnezeu neapărat va produce în om dorinţa de a fi botezat pentru că el este acela care „ne dă şi dorinţa şi înfăptuirea şi poate produce în noi nespus mai mult decît cerem noi.” Botezul în apă, Nou Testamental, se face atît în bazinele naturale de apă, rîuri, iazuri, mări, lacuri naturale şi canale. În orice loc posibil unde apa este suficient de curată, iar condiţiile naturale sînt favorabile. Bisericile care au un bazin artificial bine amenajat pot boteza oamenii în el. Nu este nici o diferenţă între un botez în rîu şi unul în bazinul artificial al bisericii. Condiţia este ca botezul să fie predat de slujitori ordinaţi, în numele Tatălui a Fiului şi a Sfîntului Duh, cu scufundarea totală a celui botezat pe baza mărturisirii publice a credinţei lui. Noi credem că un om botezat în apă prin credinţă se face una cu Hristos. „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.” Un creştin botezat în apă are dreptul să ia parte la Cina Domnului, care este o părtăşie cu trupul şi sîngele lui Isus. Omul se face prin credinţă, una cu Isus, fiind parte a trupului şi sîngelui Lui. Botezul în apă, Nou Testamental, în Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfînt este un legămînt veşnic între om şi Dumnezeu, făcut în faţa martorilor, Se iau ca martori oamenii prezenţi la botez şi îngerii lui Dumnezeu din ceruri care mărturisesc lui Dumnezeu că omul a fost botezat îa apă fără a fi forţat de nimeni, fără a fi măgulit sau amăgit, ci de bună voie şi prin credinţa profundă care îi dă dreptul să închee acest legămînt. Un astfel de om este socotit copil al lui Dumnezeu cu toate drepturile de membru al bisericii. Este numit frate ori soră şi este recunoscut de toate bisericile.

Botezul în apă nu este:

Un act care dă ertarea păcateloe. Un act care dă dreptul la căsătorie. Un act care dă vindecare. Un act care te promovează în biserică Un act care te leagă de o anumită confesie.

Este botezul în apă obligatoriu ?

„Cine va crede şi se va boteza – va fi mîntuit, iar cine nu va crede – va fi osîndit.” Nu trebuie să ai multă carte ca să înţelegi acest adevăr.

Cum califică Dumnezeu încercarea oamenilor de a fi botezaţi în apă fără o pocăinţă profundă şi sinceră?

Mat. 3:7-8 ”Dar cînd a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mînia viitoare? Faceţi roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă. Avem ca Tată pe Avraam.”

Sînt în acest text trei lucruri care merită atenţie.

Primul.

Avraam este tatăl tuturor evreilor, lucru care le dă dreptul să se mîndrească şi să se simtă părtaşi la toate făgăduinţele pe care le-a făcut Dumnezeu acestui mare om. Casta cea mai religioasă de pe timpurile Domnului Isus pe care o formau Fariseii, se baza mult pe acele promisiuni şi socoteau că cele mai mari abateri de la principiile Dumnezeeşti nu-i pot despărţi de Dumnezeu datorită acelor făgăduinţe. Ioan Botezătorul le spune celor dintre Farisei care veneau la el să fie botezaţi, să nu încerce astfel să fugă de mînia lui Dumnezeu îndreptată împotriva celor care păcătuiesc. El le spune că botezul în apă fără „fapte vrednice de pocăinţă” nu-i face fii ai lui Dumnezeu, ci îi lasă să fie şi mai departe „pui de năpîrce.”

Al doilea.

În acelaş context Domnul Isus spune Fariseilor: Dacă aţi fi copiii lui Avraam aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să mă omorîţi. Deci, poţi fi sămînţa lui Avraam după trup rămînînd fiul diavolului după duh. Fariseii veneau la Ioan Botezătorul să fie botezaţi, adică să primească ertarea păcatelor fără a se pocăi, fără a lăsa păcatele şi fără a regreta de ele. Ioan vrea să le arate că provenienţa din sămînţa lui Avraam nui o prioritate în faţa lui Dumnezeu. Toţi oamenii au nevoie de pocăinţă şi de ertarea păcatelor.

Al treilea.

Botezul în apă nu poate schimba starea lăuntrică a oamenilor, mai cu seamă a acelor care au încredere în lucruri care nu au nici o atribuţie cu puritatea sufletească. Meritele lui Avraam nu pot fi atribuite nimănui în afară de el singur. El a fost ascultător de Dumnezeu. El a fost prietenul lui Dumnezeu. Şi el a fost întemeetorul unui neam de oameni căruia Dumnezeu i-a făgăduit binecuvăntarea. Oricare reprezentant al seminţiei lui Avraam care nu face faptele lui Avraam nu are parte nici de binecuvăntările lui Avraam. Şi nici un fel de botez nu-l va face să samene cu Avraam. Astfel de oameni au parte numai de „mînia viitoare.”

Rezumat.

Dumnezeu priveşte la încercările oamenilor de a trece prin apa botezului fără pocăinţă şi fără fapte vrednice de pocăinţă ca o tentativă de a fugi de mînia lui Dumnezeu, şi rămînînd în esenţă „pui de năpîrci.”