Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

CREDINȚA

19 octombrie 2020

"Ev.11:1 „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”"

Ev.11:1 „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”

Dacă am pleca cu maşina într-o călătorie, într-o ţară străină, pe un drum necunoscut, ne-am da bine seama că deja am traversat şi mai evem de traversat nişte poduri de care noi nu ştim dar nu ne temem să trecem pe ele. Dece noi nu ne temem? Maşina este destul de scumpă ca să nu ne fie grijă de ea. Nevasta şi copii care sînt cu noi în maşină sînt prea scumpi şi draji ca să nu ne facem griji de ei. Şi apoi însăşi viaţa noastră costă ceva. De ce noi nu ne temem să mergem pe poduri? Pentru-că noi avem încredere în cei care le-au proectat şi le-au construit, şi apoi noi ştim că au mai trecut şi alte maşini. Ceea ce ne face pe noi să fim liniştiţi este încrederea în cei care au le-au construit. Ceea ce ne face pe noi să avem o deplină încredere în lucrurile nevăzute, adică că Dumnezeu pregăteşte un cer nou şi un pămînt nou pentru poporul său, că Dumnezeu va judeca lumea după dreptate şi va răsplăti pe fiecare după faptele lui, că neprihănirea se capătă numai prin credinţă, că avem păcatele ertate şi spălate prin sîngele lui Isus Hristos, că există în cer o carte unde avem numele scrise şi aceasta este cartea Mielului, este cuvîntul lui Dumnezeu care vorbeşte despre ele. Noi deasemenea avem o puternică încredinţare în autorul acestor lucruri. Dumnezeu care este din veşnicie merită toată încrederea noastră, deaceea noi ne încredinţăm pe deplin viaţa în mîinile lui, şi cînd bate ultima oră, noi ne încredinţăm sufletele noastre în mîinile lui în deplina încredere că el le va păstra pentru „ziua de apoi” în care trupurile moarte vor învia uninde-se iar cu duhul şi cu sufletul nostru. Avînd această încredinţare noi ne numim credincioşi. Numai credinţa ne face să ne rupem de lume, să trăim o viaţă deosebită, în sfinţenie şi curăţenie trupească şi sufletească, şi să formăm trupul lui Hristos în care fiecare îşi are locul şi destinaţia sa. Prin credinţă venim noi la Dumnezeu cu pocăinţă şi primim iertarea păcatelor. Prin credinţă întrăm în apa botezului încheind cu Dumnezeu un legămînt pentru toată viaţa. Prin credinţă noi luăm parte la Cina Domnului unindu-ne în acelaş trup şi în acelaş sînge. Prin credinţă ne sfinţim noi pentru o viaţă nouă, şi prin credinţă aşteptăm pe Isus Hristos să vină pe nori după noi Credinţa este temelia vieţii noastre. Cu cît este mai tare credinţa cu atît este mai de nesguduită temelia. Credinţa nu se moşteneşte de la părinţi şi nu se transmite din moşi-strămoşi. Nu poţi spune că eşti posesorul unei credinţe numai pentru că părinţii tăi au fost membri în cea „mai bună” Biserică. Credinţa este darul lui Dumnezeu şi este ceva personal.

Sursa credinţei

R.10:17 „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvîntul lui Hristos.” Mat 25:14-18 „Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna cu un om care era să plece într-o altă ţară. A chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, şi altuia unul. Fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. Îndată cel ce a primit cinci talanţi s-a dus şi ia pus în negoţ, şi a cîştigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot aşa, cel ce primise doi talanţi, a cîştigat cu ei alţi doi talanţi. Cel ce nu primise decît un talant, s-a dus de a făcut o groapă în pămînt şi a ascuns acolo banii stăpînului său.” O credinţă venită de la auzirea cuvîntului lui Dumnezeu şi în urma ungerii cu Duhul Sfînt pusă în negoţ va creşte îndoit şi neapărat va fi însoţită de fapte bune care fac credinţa să fie vie, adică să poată să producă ceva pentru alţi oameni. Credinţa prietenilor a vindecat ologul. Credinţa sutaşului a vindecat robul. Credinţa apostolilor ne-a adus nouă vestea bună a împăcării, iar auzirea vine prin cuvîntul lui Dumnezeu.”

1Cor.7:9 „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora...altuia credinţa prin acelaş Duh.” R.12:3f „...potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să creadă că „el este şi răsplăteşte pe cei ce-l caută”, deacea a rînduit evanghelişti care predică evanghelia. Ei vorbesc oamenilor despre Dumnezeu şi despre Isus Hristos. Despre iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. Despre Împărăţia lui Dumnezeu şi judecata dreaptă. În urma auzirii cuvăntului lui Dumnezeu, şi sub influenţa Duhului Sfînt în inima oamenilor se naşte credinţa în Dumnezeu. La început credinţa ca şi orişice nou născut este foarte mică şi firavă, dar dacă este păzită, încălzită şi hrănită, ea creşte şi se întăreşte. Acesta este darul lui Dumnezeu şi este dată fiecăruia în mod particular. Fiecare primeşte o măsură de credinţă după puterile lui.