Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

DARURILE DUHOVNICEȘTI

6 noiembrie 2020

"URMĂRIȚI DRAGOSTEA. ÎMBLAȚI ȘI DUPĂ DARURILE DUHOVNICEȘTI, DAR MAI ALES SĂ PROOROCIȚI."

Domnul Isus spunea ucenicilor, că ei vor întîlni prooroci pe care v-a trebui sî-i identifice. El le spunea că îi veţi cunoaşte după roadele lor. Dumnezeu foloseşte minunile sau lucrurile supranaturale în momentele cruciale cu un scop anumit. Să ne amintim istoria lui Avraam. Acest om a fost ales de Dumnezeu pentru a sta la începutul unui popor. Noi nu cunoaştem în detalii modul în care Dumnezeu la chemat, dar ştim că el a părăsit oraşul Ur din Mesopotamia şi a venit să locuească ca străin şi călător în Canaan. Se pare că Avraam a crezut pe Dumnezeu. Adică Dumnezeu a promis ceva acestui om sau i s-a descoperit lui în aşa mod că Avraam la crezut. Dar noi descoperim că întro zi Aveaam este plin de îndoeli. Nu mai este acel Avraam care a lăsat totul şi a mers aproximativ o mie de chilometri cu turmele pînă a venit în Canaan. El îl întreabă pe Dumnezeu:„ Doamne, Dumnezeule! Prin ce voi cunoaşte că voi stăpîni ţara?” Ce-i spune Dumnezeu? „Eu sînt Domnul care te-am scos din Ur din Haldea.” Dumnezeu îi aminteşte de ceva din trecut, dar asta se dovedeşte a fi puţin pentru Avraam. Atunci Dumnezeu îi zice: „ Ia o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbece de trei ani, o turturea şi un pui de porumbel.”Asta îl costă pe Avraam! Cîntăreşte Avraame! Îţi dau o ţară fără să-ţi cer ceva în loc şi tu nu crezi. Acum lasă să te coste necredinţa ta. Avraam a junghiat animalele, le-a despicat în două, le-a aşezat în rînd bucată lîngă bucată şi aştepta. La apusul soarelui deodată sa făcut un întunerec beznă şi pe Avraam îl dobora somnul. Îl apucă groaza de ceia ce se întîmplă. De abea a apus soarele şi deodată se face întunerec. Mai mult decît atît. Este doborît la pămînt de un somn cumplit. În acelaş timp între animalele despicate a apărut un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut pe lîngă el. Această arătare a fost deajuns să-l zgudue şi să-l facă să nu se mai îndoae de cuvintele lui Dumnezeu. Credinţa lui Avraam în Dumnezeu s-a făcut atît de mare că Dumnezeu l-a numit tată al tuturor credincioşilor. Proorocul Ilie într-o zi îi vorbeşte lui Dumnezeu: „ Doamne! Izabela a omorît pe toţi oamenii tăi. Am rămas numai eu unul singur. Dar eu sînt atît de strîmtorat că mi se pare că viaţa mea este pe sfîrşite.” Ilie nu se îndoaie de faptul că într-o zi Izabela îl va omorî. El nu este amărît de acest fapt. Pe el îl frămăntă gîndul că după moartea lui nimeni nu-şi va mai aminti de Dumnezeul oştirilor şi nimeni nu va mai chema numele lui Dumnezeu asupra lui Israel. Ilie se hotărăşte la o acţiune eşită din comun. El ia cu sine o ceată de bărbaţi şi îi duce la muntele Carmel unde invită şi patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal. El are nevoie de ceva extraordinar.Ceva eşit din comun. Ilie are un plan. Ridică un altar în numele lui Dumnezeu şi pune pe el o jertfă. Ilie îşi pune în joc tot ce are. Viaţa, autoritatea de prooroc şi autoritatea lui Dumnezeu. După ce a pus jertfa pe altar, porunceşte oamenilor să toane apă deasupra. Este udată jertfa, lemnele, altarul. Este împlut şanţul din jurul altarului. Apoi începe să se roage lui Dumnezeu: „Doamne! Fă ca azi să se ştie că tu eşti Dumnezeu în Israel! Fă ca azi să se ştie că tu eşti adevăratul Dumnezeu şi să se întoarcă inima acestor oameni spre bine.” Ilie nu se roagă pentru sine. El vrea să ridice şi să întîrească credinţa poporului în Dumnezeul cel adevărat. Şi Ilie izbuteşte. Dumnezeu îi mai spune cî are încă şapte mii de oameni care şi-au păstrat credinţa neîntinată. Problema era că Ilie singur avea nevoie de credinţă. Dumnezeu i se arată întrun mod misterios. Întrun mod supranatural şi aceasta îl împle pe Ilie de viaţă. Domnul Isus, voind să întărească credinţa ucenicilor săi, li se arată mergănd pe mare ca pe uscat. Petru cînd l-a văzut zice: Doamne! Se poate să vin la tine? Şi începe să meargă pe apă ca pe uscat. Era o experienţă extraordinară. Asta îl determină pe Petru să spună într-o zi:„ Doamne! Chiar dacă toţi te vor părăsi - eu nici odată! ” Lucrurile neobişnuite, minunile se produc acolo unde se predică evanghelia şi este nevoie să fie întărită credinţa oamenilor în Dumnezeu. Minunile sînt un instrument a lui Dumnezeu pus în mînile lucrătorilor lui şi slujeşte pentru zidirea sufletescă a celor ce cred.<br /> Cînd Moise a venit la Faraon şi a aruncat toiagul la pămînt el s-a prefăcut întrun şarpe. Aşa ia spus Dumnezeu să facă şi el aşa a făcut. Era un dar supranatural pe care Moise îl avea de la Dumnezeu. Dar au venit slujitorii lui Faraon, preoţii templelor drăceşti din Egipt, au aruncat toegele lor care şi ele s-au transformat în şerpi. Era tot o manifestare supranaturală. Poate oare un om numai pocăit dar care nu a fost botezat în apă să experimenteze manifestarea unui oarecare dar supranatural? Cu certitudine că da! Au fost oare oameni care au proorocit în Israel între Marea Roşie şi Iordan? Au fost! Au fost oameni care au proorocit în Israel pînă la zidirea Templului lui Solomon? Au fost! Sînt azi oameni nenăscuţi din nou care proorocesc? Sînt! Cum îi putem identifica? După criteriile indicate de Hristos! Manifestările supranaturale lipsite de roadele Duhului nu vorbesc despre o naştere din nou! Numai atunci cînd roadele Duhului sînt văzute de biserică şi de cei din jur, şi cînd ele slujesc spre lauda lui Dumnezeu, darurile supranaturale pot fi recunoscute ca Daruri Duhovniceşti. Un om născut din nou poate să nu aibă daruri duhovniceşti dar nu poate fi lipsit de roade. A aduce roade este o poruncă a lui Dumnezeu. El spunea despre Israel: „ Am sădit o vie bună într-un pămînt mănos. Dar cînd a venit vremea să facă roade a adus numai boabe sălbatece. Ce am de făcut cu ea? ” Dorinţa de avea daruri duhovniceşti în timpul cînd trăieşti după îndemnurile firii pămînteşti este egală cu moartea. Dumnezeu este un foc mistuitor şi el nu se lasă să fie batjocorit. Nimeni nu pune un inel de aur în rîtul unui porc şi nimeni nu toarnă un vin nou întrun burduf vechi. De ce? Se va pierde şi vinul şi burduful. Dacă vinul cel nou este darul lui Dumnezeu, atunci cine este burduful vechi care se pierde? Nu în zadar spunea Domnul Isus: „Căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea lui, iar celelalte vi se vor da pe deasupra. „