Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

NĂDEJDEA

2 noiembrie 2020

"„Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mîngîere veşnică şi o bună nădejde să vă mîngîe inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvînt bun” „Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos care după îndurarea sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru noi.”"

Nădejdea

Să examinăm nădejdea din punctul de vedere al Bibliei şi în lumina cuvîntului lui Dumnezeu. Nădejdea vie, ca dar al lui Dumnezeu, este dată oamenilor cu un scop anumit şi pentru împrejurări deosebite.

2Tes.2:16 „Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin harul Său o mîngîere veşnică şi o bună nădejde să vă mîngîe inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvînt bun”

1P1:3 „Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos care după îndurarea sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru noi.”

Prima concluzie.

Nădejdea este dată oamenilor de către Dumnezeu şi de Isus Hristos Domnul nostru.

A doua concluzie.

Nădejdea care vine de la Dumnezeu şi Isus Hristos este vie.

Să ne închipuim că o corabie a suferit naufragiu în urma căruia un om a fost aruncat pe o insulă nepopulată. Primele zile el va crede că rudele, prietenii împreună cu serviciile de salvare îl vor căuta şi îl vor salva. El ştie că familia îl iubeşte, guvernul îşi face treaba, vor trimete după el altă corabie şi neapărat vor veni salvatorii.Dar pe zi ce trece credinţa lui se micşorează. Se face tot mai mică şi mai mică pînă dispare cu totul. Peste o lună el va şti că nimeni nu-l mai caută şi nu mai crede că guvernul v-a cheltui bani la infinit pentru al căuta. Dar..Undevai în adîncul inimii parcă se ridică ceva care îl face să privească în zare şi să aştepte ziua în care va vedea o corabie care va trece pe lîngă insula lui. Forţa care îl mînă spre mal este nădejdea. Nimeni nu i-a promis că corabia va trece pe acolo, dar speranţa îl mînă la mal în fiecare zi. El nu are informaţii că cineva a fost salvat de pe această insulă, dar el nădăjduieşte. Ce îl face pe om să vină pe malul mării zile şi luni la rînd? Chiar oamenii nereligioşi au înţeles cu intuiţia lor că nădejdea este vie şi au făcut o oconcluzie: Speranţa moare ultima. (Adică, dacă poate muri înseamnă că este vie) Dacă a murit nădejdea nu mai rămîne nimic. Naufragiatul căruia i-a murit nădejdea la salvare nu va mai veni la malul mării şi nu va mai privi în zare să vadă pînzele corăbiei de salvare. Va rămînea pe insula sa cu privirile pironite în pămînt, cu sufletul pustiu şi gol pentru că acolo nu mai trăieşte speranţa lui. Dumnezeu a dat speranţa oamenilor care are o acţiune îndreptată spre viitor. Ea nu lucrează în trecut s-au în prezent. Nădejdea are ca ţintă lucrurile care se vor întîmpla cîndvai în viitor. Nădeldea despre care spune apostolul Pavel cînd spune că au rămas aceste trei: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, are ca ţintă „moştenirea nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate vesteji şi care este păstrată în ceruri.” Dumnezeu Tatăl a dat Fiului Său dreptul de moştenitor al Împărăţiei sale. L-a făcut Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor, iar nouă ne-a dat dreptul de moştenitori împreună cu Fiul Său. Domnul Isus Hristos a făcut posibil acest lucru şi prin Duhul Sfînt ne-a lăsat indicaţii concrete în acest sens.

Ef.1:11 „În El am fost făcuţi moştenitori fiind rînduiţi mai dinainte.”

Col!.12 „...mulţumind Tatălui care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.”

Tit 3:7 „...odată socotiţi neprihăniţi prin harul lui, să ne facem moştenitori ai vieţii veşnice.”

Există această linie logică care leagă nădejdea vie cu „moştenirea sfinţilor în lumină.”

Sînt lucruri despre care Biblia nu vorbeşte dar care axistă în ceruri cu certitudine. Marea bogăţie a lui Dumnezeu, Împărăţia Lui plină de strălucire şi slavă unde nu va întra nimic pacătos şi care are măcar cea mai mică aluzie la necurăţie, ascunde cele mai mari taine. Acolo nu va fi arşiţă ori frig, durere şi lacrimi, despărţire şi tînguire. Este locul unde toţi vor fi fericiţi, sănătoşi şi împliniţi. Apostolul Pavel spune că lucruri pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu lea auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sînt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-l iubesc.”

Creştinii trăiesc cu această frumoasă nădejde că vor ajunge acolo în ceruri unde Domnul Isus v-a pune pe capul fiecăruia o cunună de aur, unde oamenii se vor întîlni cu rudele sfinte care au trăit cu aceeaş nădejde, se vor vedea cu sfinţii apostoli ai Domnului Isus, cu sfinţii prooroci din vechime şi marea mulţime de moştenitori ai Împărăţiei lui Dumnezeu. Sfinţii creştini cînd mor, lasă în urma lor nădejdea vie că, Marele Dumnezeu va învia în ziua de apoi trupurile lor, care au fost Templul Duhului Sfînt pentru a le lua la cer. Acest pămînt păcătos şi sticat care va arde pînă la temelii, va da înapoi trupurile oamenilor pentru înviere şi triumful vieţii asupra morţii. Această garanţie o avem datorită Domnului Isus care ne-a dobîndit iertarea păcatelor şi sa făcut Mijlocitorul nostru care promovează interesele noastre înaintea lui Dumnezeu, de parcă noi am fi ascunşi în El.

Ef.2:6 „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti în Hristos Isus.”

Dacă cineva nu înţelege cum poţi să fii „în locurile cereşti împreună cu Hristos Isus” să-şi închipuie următoarea situaţie: Dacă ai o comoară, o poţi duce în casă pur şi simplu luînd-o în mînă apoi să o pui în safeu. Dar poţi să o pui în safeu apoi să duci safeul împreună cu comoara în casă. Hristos simbolizează safeul care a fost înălţat la cer împreună cu comoara care sîntem noi, Biserica pe care a răscumpărat-o pentru sine. Ce ne face pe noi să gîndim aşa? Nădejdea vie pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Toate aceste lucruri ţin de scopul nostru final. Dar este viaţa cotidiană cu problemele şi nevoile ei, şi sînt situaţii cînd „credinţa nu mută munţii.” Sînt călătorii pline de primejdii cînd ne punem nădejdea numai în grija lui Dumnezeu, sînt copii pe calea pierzării pentru care ne rugăm cu nădejdea că v-om fi auziţi şi Dumnezeu îşi va face milă de ei. Sînt boli unde medicii nu mai lasă nici o şansă, iar oamenii au nădejde în mila lui Dumnezeu. Ferice de omul care şi-a pus nădejdea în Dumnezeu. El v-a propăşi.