Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

JUDECATA CEZARULUI

30 octombrie 2020

""Numai Duhul Sfînt mă înştiinţiază din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.""

Circumstanţele care l-au nevoit pe Pavel să ceară "Judecata Cezarului."

La momentul în care apostolul Pavel a apelat la dreptul pe care îl avea ca şi cetăţean roman, se formase o situaţie destul de gravă. Pe deoparte erau romanii care voiau să-l lege, să-l ducă în cetăţuie, unde aveau de gînd să-l supună unui interogatoriu bătîndu-l cu biciul. Pe de altă parte, erau iudeii care îl învinuiau de "profanare" a Templului, şi din pricina aceasta căutau să-l omoare. Ei cereau cu insistenţă ca romanii să-l dea pe mîinile lor. Preoţii şi mai marii Iudeilor au aţîţat norodul şi puneau la cale să-l omoare pe Pavel cu pietre. Pentru noi este important să vedem paşii care l-au adus pe Pavel în această grea situaţie. Aproximativ în anul 41 d.H. Pavel se întîlneşte cu Domnul Isus în apropiere de oraşul Damasc, Siria. Trei ani s-a aflat în pustia Arabiei, undevai la sud de Damasc, Siria. În anul 45 d.H. Barnaba îl găseşte pe Pavel la Tars şi îl aduce la Antiohia Siriei unde participă la adunările Bisericii timp de un an. În timpul unei adunări Duhul Sfînt cere Bisericii să pună deoparte pe Pavel şi pe Barnaba pentru lucrarea de misionari. Aşa Biserica din Antiohia devine centru misionar, iar Pavel, colaborator al acestei misii. De acolo Pavel pleca în misiune, şi tot acolo se înapoia. Aşa a fost la prima călătorie misionară între anii 46 şi 49. Aşa a fost la a doua călătorie misionară între anii 50 şi 53. Dar nu tot aşa a fost la a treia călătorie. A plecat de la Antiohia dar sa întors la Tir. Motivul îl vom depista pe parcurs. În anul 57 d.H., pe timpul cînd se afla în Corint, Grecia, Pavel scrie o scrisoare adresată Bisericii din Roma: "...cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am însfîrşit fericirea să vin la voi." MOTIVUL. "Căci doresc să vă văd, ca să vă dau un dar duhovnicesc."

BAZA ÎNCREDERII.

"Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare de la Hristos." Pavel poartă în sine acastă dorinţă din anul 57 pînă în anul 58, aşteptînd aprobarea lui Dumnezeu, aşa cum a fost în Antiohia şi cum a fost în Macedonia. Fiind-că aprobarea întîrzia să vină, el ia o hotărîre personală. Face o strîngere de ajutoare în Macedonia, în Ahaia, şi în Asia Mică pentru sfinţii din Erusalim, cu gîndul să vină la Erusalim la Cincizecime. Pavel ştie bine ce îl aşteaptă la Erusalim şi cum îl vor întîlni Iudeii. Iată ce le scrie el fraţilor din Roma: "...să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudeea" Dar iată ce mărturisire face el în Milet, unde, fraţii din Efes au venit să-şi ia rămas bun de la el: F.20:22 " Şi acum iată, împins de duhul (cu minuscule) mă duc la Erusalim fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo." CHIAR NU ŞTIA? F.20:23 "Numai Duhul Sfînt mă înştiinţiază din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri."

Îmi pun o întrebare firească: Ce s-a întîmplat cu Apostolul Pavel? Răspunsul pe care eu îl găsesc este următorul: - Dumnezeu nu aprobă dar nici nu dezaprobă plecarea lui Pavel la Roma. - Dorinţa lui Pavel de a merge la Roma prin Erusalim venea din duhul lui propriu. - Duhul Sfînt dezaproba plecarea lui Pavel la Erusalim.

SÎNT CONVINS DE ACEASTA PE BAZA A PATRU VERSETE.

I. F.20:22 "..împins de duhul" scris cu minuscule, mă face să mă gîndesc că era împins de duhul propriu, adică era dorinţa sa proprie. 2. F. 20:23 "Duhul Sfînt mă înştiinţiază că la Erusalim mă aşteaptă lanţuri şi necazuri." 3. F.21:4 În oraşul Tir. Ucenicii, prin Duhul ziceau lui Pavel să nu se suie la Erusalim. 4. 21:11. Proorocul Agav din Cezaria spune: "Iată ce zice Duhul Sfînt: Aşa vor lega Iudeii în Erusalim pe omul acela, al cui ete brîul acesta, şi-l vor da în mîinile Neamurilor." Dacă aşa vorbeau lui Pavel cei din "alte cetăţi", ce iar fi spus cei din Antiohia dacă el se întorcea la ei? Aceasta era pricina de ce el nu sa întors în Biserica care l-a trimes în misiune. Ce mai putea face Duhul Sfînt şi ce mai puteau face fraţii? "Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: Facă-se voia Domnului!" După părerea mea, era mai bine să asculte de Duhul Sfînt decît de duhul propriu. Dar pînă la urmă Dumnezeu acceptă rîvna şi hatărîrea lui. Dar pe răspundere proprie. Totdeauna o graşală aduce după sine alde greşeli. După 25 de ani de predicare a Evangheliei lui Hristos şi de dovadă că tăierea împrejur - nu este nimic, ritualurile Iudaice - sînt nimic, Templul lui Dumnezeu sîntem noi şi nu clădirea din Erusalim, Pavel face următoarea greşală. Ascultă ce spun oamenii şi nu întreabă pe Dumnezeu.

CE SPUN OAMENII?

"... mii de iudei au crezut, şi toţi sînt plini de rîvnă pentru Lege. Ei au auzit despre tine că înveţi pe iudeii dintre Neamuri să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască după obiceiurile lor." "Ia patru bărbaţi care au făcut o juruinţă, curăţeşte-te împreună cu ei, plăteşte pentru ei să-şi berbierească capul... şi vor vedea toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine." Pavel vrea să facă un gest pe placul oamenilor. El se contrazice pe sine însăşi şi învăţătura pe care a dat-o altora. Cîndva scria: "Caut eu oare în clipa aceasta să caut bunăvoinţa oamenilor, sau caut bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor n-aş fi robul lui Dumnezeu." Acum, sub influenţa oamenilor, Pavel vrea să placă oamenilor. Mai mult decît atît, el vrea să-i convingă pe iudeii pocăiţi că el nici odată nu a spus că tăierea împrejur nu ajută la nimic. Care este reacţia iudeilor, pe placul cărora a încercat Pavel să facă? "Au pus mîinile pe el şi au început să strige: El a spurcat acest locaş sfînt!" De trei ori Duhul Sfînt ia zis: Nu te duce Pavele la Erusalim! De trei ori fraţii iau zis: Nu te duce frate la Erusalim! El s-a lăsat condus de propria dorinţă şi a ascultat de oameni.

CE S-A PRODUS?

  • Cetatea sa pus în mişcare.
  • Au pus mîna pe Pavel şi l-au scos afară din Templu.
  • Uşile Templului au fost încuiate.
  • Mulţimea norodului striga: "La moarte cu el!" "Ia de pe pămînt un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!" Aici nu era situaţia din Efes, unde s-a răsculat argintarul Dimitrie. Nici situaţia din Filipi unde s-au răsculat stăpînii unei ghicitoare. Nu era nici răscoala din Iconia. Mînia Neamurilor ţinea pînă seara şi era data uitării. Acum sau tulburat Iudeii. Mînia lor ţinea ani în şir. Ei s-au legat cu blestem că nu vor mînca pînă nu-l vor omorî pe Pavel. Pavel avea de ce să-şi facă griji. El îşi cunoştea bine neamul. Scopul iniţial al lui Pavel era să vină la Roma să vadă faţa fraţilor, să se odihnească de acest neam rău, şi să dea Bisericii vreun dar duhovnicesc. Scopul curent devine altul. Să vină la Roma pentru aşi salva viaţa. F.22:25. " Pe cînd îl legaul cu curele, Pavel a zis sutaşului: Vă este îngăduit să bateţi pe un roman?" Ce spunea Pavel fraţilor din Tir?
  • Eu sînt gata nu numai să fiu legat, dar chiar şi să mor pentru Numele Domnului Isus. La Erusalim ce spune el sutaşului?
  • Nu aveţi dreptul să mă legaţi şi să mă bateţi. Eu sînt roman. Pe motiv că Pavel sa folosit de dreptul lui de cetătian roman, el a fost trimes de căpitanul Claudius Licias la proconsulul Felix, în Cezaria, în Galileia. Felix îl ţine doi ani în cetatea lui Irod (Mosada) Peste doi ani Procurorul Festus îl înlocuieşte pe Felix şi se ocupă el de cauza lui Pavel. În loc să soluţioneze problema, Festus se înţelege cu preoţii şi încearcă să-l trimată pe Pavel la Erusalim, pentru ca iudeii să-l omoare pe drum. De la Festus Pavel a cerut să fie judecat la Roma de Cezar. ( Curtea Supremă de Justiţie). Această cerere l-a costat viaţa. Din oraşul Corint, de la sudul Greciei pînă la Roma este o cale de două ori mai scurtă decît de la Corint pînă la Roma prin Erusalim. Pavel putea călători spre Roma pe o corabie ca om liber cu toate condiţiile. El a ales să se ducă la Roma în lanţuri, cu primejdii, pe timpul cel mai nefavorabil. Pîrîşii lui nu au venit la Roma să-l acuze la judecată. El a stat închis în temniţă doi ani. Din anul 61 pînă în anul 63, apoi a fost eliberat. A acceptat Dumnezeu decizia lui Pavel de a merge la Roma prin Erusalim? Garantat că da! A fost Dumnezeu cu Pavel? Da, a fost! A fost corectă hotărîrea lui de a fi judecat de Cezar? A fost o obţiune. Există două versiuni cînd a murit Pavel, dar ambele sînt îndoielnice. I VERSIUNE. În anul 66 Pavel a fost arestat în Nicopole, iar în anul 67 a fost decapitat. II VERSIUNE. Pavel a fost decapitat lîngă Roma în anul 63.