Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

CINE SÎNT EU

27 octombrie 2020

"„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de el. Căci el ştie din ce sîntem făcuţi. Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.”"

În cadrul familiei, fiecare membru al ei este un individ aparte, cu trăsăturile şi retrăirile sale particulare, dar în acelaş timp fiecare se simte şi se identifică cu familia din care face parte. Noi ca şi oameni în această lume sîntem „suflete vii,” indivizi independenţi, avînd caracterul, obiceiurile, simţămintele noastre individuale care nu se repetă mai mult în nimeni. În acelaş timp, noi sîntem parte a omenirii, reprezentanţi ai rasei umane, şi membri ai familiei lui Dumnezeu, avînd ca succesori pe toţi acei care au fost înainte de noi, începînd de la Adam. În această mare familie nimeni nu este abandonat, uitat ori părăsit.

Is.49:15 „Poate o femee să uite copilul pe care îl alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pîntecelui ei? Dar chear dacă l-ar uita, totuş eu nu te v-oi uita nici cu un chip.”

Ps.103:13 „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de el. Căci el ştie din ce sîntem făcuţi. Îşi aduce aminte că sîntem ţărînă.”

Dumnezeu creîndu-l pe om nu a planificat viaţa lui numai pînă la întoarcerea lui înapoi în ţărînă. Planul lui Dumnezeu se răsfrînge peste veşnicii şi în acest plan nu pe ultimul loc sînt oamenii care au în ei dorinţa reîntoacerii în Eden. Viaţa pe pămînt, de la naştere pînă la ultima suflare este o pregătire pentru veşnicie, deaceea noi ne simţim importanţi în planul lui Dumnezeu, vedem lucrul pe care îl produce în noi Duhul Sfînt, şi vedem grija lui Dumnezeu faţă de noi în fiecare zi. Din momentul în care noi ne concepem pe noi înşine ca personalitate, involuntar ne punem întrebarea: Cine sîntem noi, de unde venim şi unde plecăm? Care este motivul apariţiei noastre şi sensul vieţii noastre personale? Motivaţia lui Dumnezeu pentru al crea pe om, a fost ca omul să-i slujească ca slavă Lui. Pe pămînt, în acest imperiu al duhurilor rele, omul este singura făptură care dă onoare, cinste şi slavă lui Dumnezeu, aşteptînd venirea Mîntuitorului Isus, şi ziua în care v-a fi îmbrăcat în slava lui Dumnezeu pe care a pierdut-o Adam. Necătînd la faptul că oamenii au păcătuit şi au fost desbrăcaţi de Slava lui Dumnezeu, datorită credinţei în jertfa de ispăşire a Domnului Isus, oamenii întră într-o stare de har cînd în urma pocăinţei primesc iertarea păcatelor, înfierea şi sînt pecetluiţi şi împluţi de Duhul Sfînt, devenind astfel Templul lui Dumnezeu.

Dacă oamenii nu numai teoretic, dar şi în mod practic sînt plini de Duhul Sfînt, atunci ei se simt ca parte a împărăţiei lui Dumnezeu pe pămînt, se identifică pe sine cu trupul Mîntuitorului Isus Hristos, şi pentru ei este foarte uşor să răspundă la întrebarea: Cine sîn eu? Care este sensul vieţii mele pe pămînt? Planurile unui astfel de om nu se mărginesc numai cu groapa de la cimitir. Moartea fizică nu slujeşte ca barier în calea planurilor lui, ci este doar o treaptă peste care se trece uşor spre aşi prelungi realizările. Apostolul neamurilor spunea. „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Dumnezeu, sîntem cei mai nenorociţi oameni.” Aceasta înseamnă că şi în viaţa aceasta şi în cea viitoare nădejdea noastră este Dumnezeu. Avînd această frumoasă nădejde ne trăim viaţa aşa cum ne spune Sfînta Scriptură.

Col.3:17 „Şi orice faceţi cu cuvîntul s-au cu fapta să faceşi totul în Numele Domnului Isus.”

1Cor.10:31 „Deci fie că mîncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.”

1P.4:11 „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.”

La întrebarea cine sînt eu şi care este destinaţia mea există un singur răspuns: Sînt creaţia lui Dumnezeu. Cea mai superbă şi desăvîrşită. Eu sînt capodopera Lui Dumnezeu păzită de Marea Putere a lui Dumnezeu pentru viaţa veşnică în ceruri. Eu reprezint Împărăţia lui Dumnezeu pe pămînt, Puterea şi autoritatea Celui Preaînalt. Sînt pecetluit cu Duhul Sfînt şi aştept ziua răscumpărării trupului meu care v-a părăsi pămîntul pentru totdeauna. Am această încredere pentru că Dumnezeu l-a înviat pe Fiul său din morţi. Iar eu şi Isus avem acelaş Duh al lui Dumnezeu care face ca trupul meu luat din pămînt să fie sfînt şi să devină Templul lui Dumnezeu. Valoarea creştinului creşte în ochii lui Dumnezeu odată cu botezul lui cu Duhul Sfînt şi pecetluirea lui pentru ziua venirii lui Isus Hristos după Biserica Sa. Cine sînt eu? Sînt un om care port frumosul nume de creştin, adică urmaş al lui Domnului Isus în vorbire şi în purtare, în gîndire şi simţuri, în credinţă şi în fapte. Dar ce este mai important, eu sînt moştenitor al cerurilor împreună cu Hristos, şi de abea aştept ziua şi clipa cînd v-oi merge în ceruri să-mi primesc, din mîinile lui Isus Hristos, cununa vieţii care nu se vestejeşte.

Cine sînt eu? Sînt sfînt pentru că cred că păcatele îmi sînt ertate şi spălate prin sîngele Sfîntului lui Dumnezeu. Sînt un om cu conştienţa liberă pentru că Domnul Isus m-a făcut cu adevărat slobod. El a rupt fiarele păcatului care mă legau şi m-a scos de sub robia şi influenţa Diavolului. Puterea pe care mi-o dă credinţa în Dumnezeul Cel Veşnic şi în Duhul Sfînt mă fac să mă menţin în starea vieţii sfinte alături de marea mulţime a copiilor lui Dumnezeu.

Cine sînt eu? Sînt Omul cel mai fericit de pe întreg pămîntul, pentru că numele meu este scris în cartea Mielului şi nimeni nu mă poate smulge din mîna lui Dumnezeu. Privind la experienţa anilor trecuţi eu pot spune cu certitudine că: „Cel care este în noi este mai tare decît cel care este în lume.” Şi această Putere mă face să privesc înainte plin de încredere şi optimism pentru că mîinile care eu purtat crucea ruşinii, acum mă poartă pe mine. Eu nu sînt uitat şi nu sînt părăsit. Eu sănt al Dumnezeului celui Veşnic, răscumpărat cu preţ de sînge.

1P.1:18 „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu aur s-au cu argint, aţi fost răscumpăraţi, din felul deşert al vieţii pe care-l moşteniţi de la părinţii voştri, cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.”

Dacă oamenii au aceeaş provenienţă şi vin din acelaş leagăn apoi prezentul diferă. Nu toţi oamenii pot să spună că aparţin de Împărăţia lui Dumnezeu, sînt Templul lui Dumnezeu şi sînt membri ale trupului lui Isus Hristos care este Biserica. O bună parte de oameni se simt parte a lumii indiferente fiind captivaţi cu desăvîrşire de grija de partea fizică. Pe aceştea foarte puţin îi înteresează de unde vin ei, şi unde se duc.

Fil.3:18 „Căci v-am spus de multe ori, şi v-ă mai spun şi acum plîngînd: Sînt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos.

3:19 Sfîrşitul lor v-a fi pierzarea. Dumnezeul lor este pîntecele şi slava lor este ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămînt.

3:20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos.

3:21 El v-a schimba trupul stării noastre smerite, şi-l v-a face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de aşi supune toate lucrurile.”