Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

CREDINȚA FALSĂ

21 octombrie 2020

"1T.4:1 „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhurile înşelătoare şi de învăţătura dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni.”"

„Să nu daţi crezare oricărui duh.”

Aţi văzut vre-o dată un obiect din fer stricat complet de rugină? Ceva care la vremea lui a fost de mare folos. De pildă, o corabie care nu mai pluteşte pe apele mării, ci de ani de zile este aruncată de valuri pe ţărm, sau un cazan uzat de la o termocentrală aruncat la fier uzat. Cînd corabia se afla pe stapele, nou-nouţă, vopsită pe dinafară şi pe dinăuntru, gata să fie lansată pe apele mării, metalul din care ea o fost sudată era de cel mai mare preţ şi de cea mai bună calitate. Cei care au construit corabia, fie cu destinaţie militară, fie cu destinaţie comercială au ştiut că ea va face faţă cerinţelor scopului. Dar cu anii, protecţia metalului s-a uzat şi apa sărată a măriia a „mîncat” fierul pînă au apărut fisuri. Aşa metalul cîndvai bun a devenit metal care nu mai poate fi folosit.

2P.1:1 „Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră prin dreptatea Dumnezeului şi mîntuitorului nostru Isus Hristos.”

Apostolul Petru în a doua epistolă se adresează către toţi posesorii unei şi aceiaş credinţe şi spune că credinţa lor este de acelaş preţ cu a apostolilor.

Iuda 20 „ Dar voi prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfîntă, rugaţi-vă prin Duhul Sfînt.”

Iuda numeşte această credinţă prea sfîntă căci este primită de la Dumnezeu prin Duhul Sfînt. Credinţa nu este ceva static ori amorf. Ea nu este un obiect pe care îl poţi pune în safeu pentru a-l păstra acolo. Credinţa ca şi corabia este folosită în fiecare zi şi în cea mai agresivă ambianţă. De aceea scriptura cere de la noi să ne cercetăm şi să ne încercăm dacă mai sîntem în credinţă. 2 Cor.13:5 „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sînteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă.” Cercarea şi examinarea trebuie să urmărească un scop anumit. Să vedem dacă pereţii corăbiei noastre încă nu sînt „mîncaţi” de rugină, nu au apărut fisuri, şi apa de mare nu pătrunde în corabie.

Care sînt factorii agresivi care se luptă împotriva credinţei „prea sfinte de acelaş preţ cu a apostolilor?”

Primul şi cel mai periculos factor sînt duhurile rele.

1I.4:1 „Prea iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci să cercetaţi duhurile dacă sînt de la Dumnezeu.”

Îngerii rebeli care l-au urmat pe Lucifer în răscoala sa împotriva lui Dumnezeu şi a Fiului Său, după ce au fost izgoniţi din cer s-au transformat în demoni sau în duhuri rele şi înşelătoare, care de-a lungul viacurilor au amăgit, începînd de la împăraţi pînă la argaţi, mii şi sute de mii de oameni. Avînd un intelect sporit faţă de cel al oamenilor ei au găsit cheiţe pentru toate minţile şi toate inimile, folosind tot arsenalul Diavolului. Împotriva Bisericii şi împotriva credincioşilor ei au venit „îmbrăcaţi în piei de oi şi în chipuri de îngeri ai luminii.” Apostolul Pavel scrie Bisericii din Galatia:

G.1:18 „Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o – să fie anatema.”

Cum s-ar putea întîmpla ca Pavel ori Apolo ori Barnaba să vină şi să aducă o altă evanghelie, şi cum s-ar întîmpla să vină un înger în Bisericile din Galatia şi să predice oamenilor? Doar nu a scris Pavel aceste lucruri numai de dragul cuvintelor. Exista cel mai serios motiv pentru a preîntîmpina Biserica că aşa lucruri se vor întîmpla, şi noi în acest capitol v-om încerca să privim în direcţia de unde ne paşte acest pericol.

1Sam.28:7 „Atunci Saul a zis slujitorilor lui: Căutaţi-mi o femee care să cheme morţii şi să mă duc să o întreb.” Deut.18:9 „După ce vei întra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să treacă pe fiul său, sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntător, nimeni care să întrebe morţii. Căci oricine face aceste lucruri este o urăciune înaintea Domnului. Lev.20:27 „Dar dacă un om sau o femee cheamă duhul unui mort, sau se îndeletniceşte cu ghicirea să fie pedepsit cu moartea. Să-l ucideţi cu pietre.”

Moise preîntîmpina pe Israel că în Canaan oamenii au o îndeletnicire stranie şi păcătoasă care este o urîciune înaintea lui Dumnezeu, şi anume: Să cheme duhurile morţilor şi să-i întrebe lucruri la care nu pot răspunde cei vii. Dece această ocupaţie este atît de urîtă de Dumnezeu şi prezintă pericol pentru oameni? Dumnezeu urăşte păcatul şi are un singur duşman. Diavolul, care este sursa oricărei neascultări şi a oricărui păcat. Reacţia lui Dumnezeu este atît de dură împotriva celor care cheamă duhurile celor morţi pentru-că aici este ascuns Diavolul şi slujitorii lui. Cei care cheamă morţii sînt posedaţi de duhuri demonice care au menirea de a amăgi şi de a impresiona. Deasemenea ei dau naştere a unui soi de credinţă despre care v-om vorbi mai jos. Cel care apelează la serviciul celor care cheamă morţii, binevol nimeresc sub influenţa dracilor care de fapt ei eau chipul celui mort, şi omul crede că el îşi vede ruda, prietenul ori altă persoană pe care el a comandat să o vadă. Saul după ce a fost părăsit de Dumnezeu a apelat la o femee care „a chemat pe Samuel.” Duhul lui Samuel era la Dumnezeu şi nu putea fi chemat de nimeni, mai cu seamă de cei părăsiţi de Dumnezeu. Dar femeea a văzut ceea ce îi arătau demonii şi semăna foarte tare cu Samuel. Deacea Pavel spune: Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer v-a propovădui o altă evanghelie – să fie anatema. Astfel Diavolul se stăruie să samene în oameni o credinţă drăcească despre care Biblia spune: Iac.2:19 „Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci. Dar şi dracii cred...” Aceasta este ambianţa care distruge „credinţa cea de mare preţ.” Diavolul foloseşte ceva care îi captivează pe oameni, îi impresionează şi îi îndreaptă pe un făgaş străin care îi îndepărtează de evanghelia lui Hristos. Viaţa prin credinţă este subminată, se pare insuficientă, neîmplinită, şi oamenii odată căzuţi în capcana Diavolului vor căuta ca aceste practici să se repete şi să înlocuiască viaţa liniştită şi paşnică în Duhul Sfînt. Acelaş lucru se întîmplă şi cu proorocii mincinoşi. De obicei ei vorbesc lucruri legate de viitor. Pentru că demonii sînt duhuri intelectual avansate şi cunosc lucruri pe care nu le cunosc oamenii, ei vor uimi pe mulţi prin „proorociile” lor care adesea se vor adeveri. Nu pentru că ei ar fi cunoscut viitorul, dar pentru că sînt circumstanţe care duc la un aşa viitor. Prin proorociile lor ei îi impun pe oameni să gîndească aşa cum vor ei, să activeze aşa cum vor ei, şi să ajungă acolo unde au planificat ei. Uneori proorocind unui om, demonii trezesc în el credinţa care poate duce la împlinirea proorociei.

Nici unul dintre proorocii mincinoşi, ghicitori, vrăjitori, cei care cheamă morţii nu-l recunosc pe Isus Hristos ca Domn. Mat.8:29 „Şi iată că ( îndrăciţii ) au început să strige: Ce legătură este între noi şi tine Isuse, Fiul lui Dumnezeu?” Mar.1.24 „În sinagogă era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: Ce avem noi cu tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti. Eşti Sfîntul lui Dumnezeu!” F.A. 16:1 „Pe cînd ne duceam la locul de rugăciune ne-a eşit înainte o roabă care avea un duh de ghicire ( un duh al lui Piton)... Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi şi striga: Oamenii aceştea sînt robii Dumnezeului Celui Preaînalt şi ei vă vestesc calea mîntuirii.” Nici unul nu-l recunoaşte pe Isus Hristos ca Domn! Rom.10:9 „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morţi, vei fi mîntuit.”

Subminarea credinţei

Rom.10:17 „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin cuvîntul lui Dumnezeu.” Ef.4:5 „Este un singur Domn, o singură credinţă şi un singur botez.” Domnezeu a ales ca calea prin care să vină credinţa ca dar al lui Dumnezeu să fie auzul. Nu există o altă cale. Numai la auzul cuvîntului lui Dumnezeu inima se deschide pentru a primi acest frumos dar. Cuvîntul lui Dumnezeu este asemenea unui rîu care curge şi în care sînt peşti. Peştii odată cu apa trecînd prin ecluzele auzului ajung în inimă. Diavolul foloseşte orice alt domeniu şi alte posibilităţi, mai cu seamă privirea pentru ai uimi pe oameni şi a le sămăna credinţa drăcească care nu aduce altceva decît fiori. Devenind „medium” şi văzînd cu ochii lor rudele care demult au decedat şi avînd posibilitatea să vorbească cu ei, neştiind de fapt că vorbesc cu dracii, oamenii nici nu-şi dau seama cum au devenit victima celui rău, şi cum credinţa semănată de duşman o macină pe cea „sfîntă care duce la neprihănire.” Mat.13:24-30 „Isus le-a pus înainte o pildă şi le-a zis: Împărăţia Cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămînţă bună în ţarina lui. Dar pe cînd dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grîu, şi a plecat. Cînd au răsărit firele de grîu şi au făcut rod, a eşit la iveală şi neghina.” Neghina tot rodeşte şi ea dar Dumnezeu nu are nevoie nici de cea mai mare şi bogată roadă a ei. Cît de multă n-ar fi, Dumnezeu nu se va folosi nici de un bob. Cît de mare nu ar fi credinţa sămănată de Diavolul, poate ea chiar să mute şi munţii, lucru care este posibil, Dumnezeu nu are nevoie de ea. Este o singură credinţă, care îl recunoaşte pe Isus Hristos ca Domn, şi este venită în urma auzirii cuvîntului lui Dumnezeu. Ap.16:13-14 „Apoi am văzut eşind din gura balaurului şi din gura fiarei, şi din gura proorocului mincinos trei duhuri necurate, care seamănă cu nişte broaşte. Acestea sînt duhuri de draci care fac semne nemaipomenite.” 1T.4:1 „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhurile înşelătoare şi de învăţătura dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni.” 2Tes.2:8-10 „Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl v-a nimici cu suflarea gurii sale şi-l v-a prăpădi cu arătarea venirii sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sînt pe calea pierzării.” Ap.13:11-13 „Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară...care săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămînt în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei.” Acest imens arsenal al semnelor şi al minunilor, al chemării morţilor şi al coborîrii focului din cer este folosit de duşmanul tuturor oamenilor pentru a submina credinţa vie care este darul lui Dumnezeu, astfel făcînd imposibilă salvarea lor.<br /> Creştinii nestatornici în credinţă, care au obiceiul să se încreadă mai mult în oameni care îi uimesc prin diferite manifestări, decît în cuvîntul lui Dumnezeu care cere atît citire cît şi studiere prufundă, pot deveni o pradă uşoară pentru cel rău şi pot cădea uşor în mrejele duhurilor înşelătoare. Biblia spune clar: Nu daţi crezare oricărui duh! Fiecare om are dreptul să cerceteze duhurile dacă sînt de la Dumnezeu. Cum? După dreptarul evangheliei!