Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

CASA ZIDITĂ PE STÎNCĂ

21 octombrie 2020

"Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la mine, aude cuvintele mele şi le face. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine pentru că era zidită pe stîncă.”"

Mat.7:24 „De asemenea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stîncă.”

L.6:47-48 „Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la mine, aude cuvintele mele şi le face. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape şi s-a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine pentru că era zidită pe stîncă.”

Doi dintre cei patru evanghelişti citează cuvintele Domnului Isus ca ceva care merită atenţia, şi care neapărat trebuie să ajungă la auzul altora, nu numai la acei care erau în preajma lui Isus. Voi încerca să identific contextul biblic în care este plasat acest pasaj.

Era începului lucrării Domnului Isus. El se afla pe ţărmul Mării Galileii unde era patria lui şi unde era patria şi baştina celor mai mulţi dintre ucenicii lui.

Luca spune că Domnul Isus şi-a ridicat ochii spre ucenici şi le-a zis:

  • Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi.
  • Nu osîndiţi şi nu veţi fi osîndiţi.
  • Ertaţi şi vi se va erta.
  • Daţi şi vi se va da.
  • Cu ce măsură veţi măsura cu aceiaş măsură vi se v-a măsura.

Aceasta era o tîlcuire în parte a poruncii despre „dragostea de aproapele tău” şi rezultatul împlinirii acestei porunci. Aceste lucruri sînt atît de evidente şi necesare pentru Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru viitoarea Biserică, că cel care nu le vede şi nu le înţelege este asemănat cu un om orb. Domnul Isus voia ca ucenicii lui să înţeleagă acest principiu fără de care slujirea lor de mai departe nu avea nici un rost, după cum n-are rost viaţa unui creştin care judecă, condamnă, şi nu iartă.

În loc de succes el seceră consecinţele despre care spunea Isus. Cu ce măsură măsuraţi voi, cu aceiaş măsură vi se va măsura şi vouă. Ucenicii în perspectivă aveau să devină lideri care v-or duce oameni în Împărăţia lui Dumnezeu, după cum o locomotivă duce o garnitură de tren. Deaceea ei singuri în primul rînd să nu fie „călăuze oarbe.” Ei trebuiau să vadă bine calea şi principiile acestei căi. Continuîndu-şi gîndul, Domnul Isus spune că un ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul său. El se pune pe sine drept pildă şi îi îndeamnă pe ei să-l urmeze şi să înveţe de la el. Să devenă ca şi El.

L.6:41 „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău.”

Majoritatea oamenilor au această înclinaţie de a vedea „paiul din ochiul” altuia, şi pe bună dreptate ei au ce vedea. Adevărul este că oamenii sînt nedesăvîrşiţi. Ei au neajunsuri. Toţi au „paie în ochi.” Domnul Isus nu a spus că acolo unde vor predica ucenicii, oamenii deodată vor deveni desăvîrşiţi. El deasemenea nu a spus că înaintea lor vor merge alţi oameni care vor scoate „paiele din ochii” altora, şi ucenicii vor găsi oameni ideali. Ideea este că vor fi oameni cu înclinaţii rele, cu metehne în caracter şi în vorbire, cu neajunsuri în comportament şi atitudini, Voi, spunea Isus, să nu judecaţi, să nu condamnaţi şi să ertaţi. Voi nu veţi putea să vă luptaţi cu aceste neajunsuri ale altora, dar luptîndu-vă cu ele, vi se va întoarce cu aceeaş măsură şi vouă, pentru-că şi în „ochii voştri sînt nu numai paie dar sînt şi bîrne.” Lăsaţi oamenii să le scoată singuri, pentru-că fiecare îşi construeşte casa lui şi fiecare sapă singur pînă ce dă de stîncă. Treaba voastră este să ştiţi că un pom bun aduce roade bune, şi un pom rău aduce roade rele. Dacă un om, în urma auzirii predicii voastre îşi v-a schimba viaţa în aşa mod, că v-a începe să aducă roade vrednice de pocăinţă, paiul din ochiul lui va dispare singur, fără să i-l scoată cel cu bîrna în ochiul propriu. Apoi Domnul Isus, parcă dorind să simplifice pilda cu pomul şi rodul lui, şi să aducă discuţia într-o albie mai limpede, spune: Veţi cerceta oamenii după vorbele şi după faptele lor, pentrucă şi unele şi altele au un singur izvor. Inima. Dintr-o inimă nouă omul va scoate lucruri bune, iar dintr-o inimă veche şi rea v-a scoate lucruri vechi şi rele.

Înainte de a începe pilda despre casa zidită pe stîncă, Domnul Isus, în discursul său se adresează celor care „cu visteria lor veche” sau cu inima plină de păcat şi răutate vor veni şi îl vor numi pe Isus Domn. El spune: dece îmi spuneţi Doamne, Doamne! Dar nu faceţi ce vă spun eu? Dar ce spune Isus? Nu judecaţi. Nu osîndiţi: Ertaţi. Nu căutaţi paie în ochii altora. Aduceţi roade. Deveniţi pomi roditori. Faceţi ce vă spun Eu!

Evanghelistul Matei vorbeşte exact aceleaş lucruri pe care le spune doctorul Luca. El a fost martor a acestei discuţii şi el adînceşte şi lărgeşte pregătirea pentru pilda casei zidite pe stîncă. Primul lucru pe care îl evidenţiază Matei este un total al celor spuse de Isus cu privire la judecată, osîndă şi ertare. „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, făceţile şi voi lor la fel. Căci în aceasta este cuprinsă Legea şi proorocii.” Isus ştia că oamenii îl vor bate, îl vor scuipa şi îl vor omorî cu toate că ei nu doresc ca cu ei să se procedeze la fel. Tot aşa vor face ei şi cu ucenicii, dar el le spune: Voi, pe care vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor, să faceţi oamenilor tot ce voiţi să vă facă vouă alţii. Este greu să aştepţi ca lupii să fie blînzi, ca lumea să te iubească, să-ţi zîmbească şi să te ajute, şi să aştepţi cînd „paiul” din ochiul prigonitorului va cădea singur. Dar Hristos spunea: „Nevoiţi-vă să întraţi pe poarta cea strîmtă.” Depuneţi efort: Daţi-vă toată stăruinţa. Biblia a folosit cel mai potrivit cuvînt. „Nevoiţi-vă!” Supuneţi firea voastră unui presing. Împingeţi-o cu deasila. Nu judeca atunci cînd situaţia se cere a fi judecată. Iartă atunci cînd este imposibil de ertat. Nevoieşte-te să întri cînd totul se împotriveşte.

Este ceva asemănător cu corabia care pluteşte împotriva vîntului. Pînzele se pun sub un anumit unghi faţă de vînt şi cîrma se plasează sub un anumit unghi faţă de corabie. Aceasta face ca corabia să plutească împotriva vîntului. Astfel de colătorie se numeşte „anevoie.” Nu de bună voie se mişcă corabia împotriva vîntului, dar este nevoită de pînze şi de cîrmă.

„Strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sînt cei ce o află.”

Al doilea lucru pe care îl scoate Matei în evidenţă, este pericolul de a asculta de „prooroci mincinoşi.” Mat.7:15 „Păziţivă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în piei de oi.”

Un prooroc mincinos totdeauna va avea un chip „smerit.” Duhul de minciună îl v-a folosi în fel şi chip să devină credibil, şi pentru că diavolul ştie că oamenii cred în ceea ce văd, el îşi îmbracă robii în haine de „oaie.” Apoi un prooroc mincinos v-a căuta vase slabe şi nestatornice, dar care au despre sine o părere mai înaltă decît merită, şi le va face adepte sie. Aceste suflete odată căzute în plasa minciunii nu mai pot deosebi faptele de vorbe. Nu mai deosebesc roadele bune de cele rele, şi se mulţumesc cu umbra pe care o dă mărăcinele. Apoi un prooroc mincinos împrăştie ceea ce au adunat alţii pînă la el, semănînd desbinare între oameni. El nu zideşte, nu agoniseşte, - el distruge. Pentru aceasta el seamănă în oamenii nestatornici neîncredere şi suspiciune în unii faţă de alţii.

Domnul Isus spunea: „Orice pom care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc.”

După ce am discutat contextul biblic în care se încadrează pilda despre casa zidită pe stîncă, ca un tablou scump într-o ramă poleită cu aur, trecem imediat la comentariul acestei pilde. Pentru aceasta trebuie să clarificăm trei lucruri. Primul. Ce este stînca pe care trebuie să fie aşezată temelia casei? Al doilea. Ce este temelia casei? Al treilea. Ce este însăşi casa despre care vorbeşte Isus?

Deut.32:3-4 „Căci voi vesti Numele Domnului. Daţi slavă Dumnezeului nostru. El este stînca. Lucrările Lui sînt desăvîrşite.” 1Sam.2:2 „Nimeni nu este sfînt ca Domnul nostru. Nu este alt Dumnezeu decît tine. Nu este stîncă aşa ca Dumnezeul nostru.” 2Sam.22:47-48 „Trăiască Domnul! Şi binecuvîntată să fie stînca mea. Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele.”

Am citat: 1. Ultima cîntare a lui Moise. 2. Cîntarea Anei cînd l-a închinat Dumnului pe Samuil. 3. Cîntarea lui David după ce a fost izbăvit de duşmani şi de Saul. Trei oameni care au avut relaţii extraordinare cu Dumnezeu şi au experimentat în viaţa lor succesul care izvora din Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu, Moise, care a devenit căpetenia unui întreg popor, şi care a văzut mîna şi puterea lui Dumnezeu în modul cel mai evident, după patruzeci de ani de viaţă cu Dumnezeu spune: Voi vesti Numele Lui pentru că el este Stînca. După cum o stîncă rămîne neclintită, aşa a fost neclintit Dumnezeu în hotărîrea sa de a aduce pe Israel în Canaan. Şi tot aşa, ca o stîncă el a fost tare pentru Moise. Cu Numele lui Dumnezeu ei au părăsit Egiptul, au trecut prin mare ca pe uscat, au mîncat mană din cer, au băut apă din stîncă, au biruit popoare, au supraveţuit între şerpii veninoşi. Numai credinţa şi credincioşia l-au făcut pe Moise să ajungă la hotarele Canaanului. Numai simţindu-l pe Dumnezeu tare ca o stîncă, Moise are curajul să adune tot poporul, şi în faţa lui să cînte ultima cîntare a duhului lui, prin care să-şi exprime toată încrederea în credincioşia lui Dumnezeu şi în tăria cuvăntului lui.

<pre> Ana, mama lui Samuil a făcut Domnului o rugăciune însoţită de o promisiune. Ea zicea: Dacă Dumnezeu îmi va da un copil de parte bărbătească la vîrsta mea şi în situaţia mea – îl voi închina Domnului. Atît de mult îşi dorea ea un fiu şi atît de mult iubea Templul lui Dumnezeu că voia ca cel mai mare cadou al lui Dumnezeu să-l pună în Templu. Ea voia, pentru fericirea naşterii şi pentru bucuria de a purta în braţe un copil, fie chiar şi numai un an, să-l închine Domnului pentru toată viaţa lui. Atunci cînd şi-a văzut visul împlinit şi cănd şi-a văzut copilul în Templu, în Locașul Sfînt, în preajma Numelui şi slavei lui Dumnezeu, duhul ei s-a înflăcărat şi a început să izvorască minunata ei cîntare: „Nimeni nu este ca Domnul. Nu este Stîncă aşa ca Domnul nostru.” </pre>

David după foarte multe prigoniri din partea lui Saul, apoi din partea fiului său Absalom, şi după multele războaie pe care le-a purtat, îşi capătă biruinţa şi odihna. Cu toate că a fost uns ca Împărat peste Israel pe cînd era un tinerel, pînă la perioada despre care vorbim, trecuse aproape treizeci de ani. Fiul lui, Absalom, dovedise să se facă mare, să uzurpeze puterea în ţară, apoi să moară. Cînd în sfîrşit Dumnezeu l-a eliberat de prigonitori şi de duşmani, David închină Domnului o cîntare: „Domnul este Stînca mea, cetăţuia mea. Isbăvitorul meu. Dumnezeu este stînca mea în care găsesc adăpost.”

<pre> Trei oameni care au cunoscut pe Dumnezeu îndeaproape mărturisesc prin Biblie: Dumnezeu este Stînca. Domnul Isus spunea: „...se aseamănă cu un om care cînd a zidit casa, a săpat adînc înainte şi a aşezat temelia pe stîncă.” </pre>

A săpa înseamnă a cerceta, a căuta şi a avea deplina încredere că ceea ce ai găsit este adevărata stîncă pe care o cauţi, şi nu o bucată de piatră găsită la întîmplare. Atît Moise, cît şi David au avut o practică colosală şi o părtăşie lungă în timp, pînă au putut spune: Dumnezeu este Stînca Dumnezeu este ceea ce am căutat. Pe această stîncă care nu se clatină se merită să construeşti casa. 1Cor.3:10-11 „După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu ca un meşter-zidar înţelept am pus temelia...căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît ceea care a fost pusă şi care este Isus Hristos.” Is.28:16 „Deaceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu. Iată pun ca temelie în Sion o piatră. O piatră încercată, o piatră de preţ. Piatra din capul unghiului clădirii, temelie puternică. Cel ce o v-a lua ca sprigin nu se v-a grăbi să fugă.” Ef.2:19-20 „Aşa dar, voi nu mai sînteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sînteţi oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul uhghiului fiind Hristos.”

Toţi proorocii Vechiului Testament, fiind mînaţi şi încurajaţi de Duhul Sfînt au vorbit despre Mesia care v-a veni şi v-a da isbăvire poporului lui Dumnezeu. El va fi persoana cea mai importantă care v-a juca rolul cel mai principal în formarea Împărăţiei lui Dumnezeu.

Apostolii Domnului Isus au mers în toată lumea dovedind că Isus este acela despre care au vorbit proorocii. El este Fiul lui Dumnezeu născut din femee care a luat asupra sa vina păcatului care apăsa omenirea, a murit pentru lume, şi el este salvatorul oamenilor. El este temelia credinţei. Această temelie a Bisericii aşezată pe stînca care este Dumnezeu va sta în picioare şi v-a suporta orice şivoi de ape cît de mare şi cît de puternic n-ar fi. Domnul Isus este acela care a biruit păcatul, a biruit moartea şi s-a înălţat la cer la Dumnezeu. Deaceea el ca şi temelie merită toată încrederea. Apostolul Pavel spune despre sine: Eu ca un meşter-zidar înţelept am pus temelia. Adică înţelepciunea mea se dovedeşte prin faptul că din marea mulţime posibilă eu am ales temelia cea mai de nădejde. Pitra scumpă şi încercată.

<pre>Avînd această scumpă stîncă şi temelia cea mai tare şi încercată, de la sine se cere, ca în continuare şi pereţii să fie de aceeaş calitate. </pre>

1Cor.3:12 „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pitre scumpe, lemn, fîn trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă.”

Trebuie să ne dăm seama că merge vorba despre zidirea Bisericii unde pietrele care formează pereţii sînt oamenii.

Ef.2:21-22 „În el toată clădirea bine închegată creşte ca să fie un Templu Sfînt în Domnul. Şi prin El şi voi sînteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un Locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

De calitatea oamenilor care sînt membri ai Bisericii locale depinde calitatea pereţilor Templului lui Dumnezeu pe care noi îl zidim. Dacă slujitorii sînt în goană după cantitate, neglijind calitatea sau sînt din firea lor nepăsători, vor pune în pereţii Templului „lemne, fîn şi trestii” şi atunci în zadar s-a ales cea mai tare stîncă şi cea mai bună temelie. Totul trbuie să fie logic şi totul trebuie să corespundă după preţ şi calitate. Pereţii Templului lui Dumnezeu trebuie să fie clădiţi din „aur, argint şi pietre scumpe.” Numai atunci chiar de vor vini şivoaele de apă, de vor bate rafalele de vînt şi vor izbi pereţii, casa v-a rezistea spre onorul zidarilor. Cel mai mare Învăţător al omenirii, Domnul Isus Hristos ne-a învăţat: Dacă vrem să fim asemănaţi cu un om înţelept, să căutăm şi să găsim stînca care este Dumnezeu, să săpăm adînc şi să punem temelia care este Hristos şi să clădim din materiale de preţ, care nu se tem nici de şivoaie, nici de puhoaie, nici de furtuni şi nici de vîrtejuri pe care neapărat le va trimite Satana şi de care noi v-om avea parte.

Doamne, dă-ne înţelepciune prin Duhul tău cel Sfînt!

Criteriile de apreciere a „pietrelor.”

Orice piatră pusă în peretele unei case îşi are calităţile care sînt apreciate după mai multe criterii. Cel care clădeşte, le apreciază cu privirea, măsurîndu-le cu un etalon ori luîndu-le în mînă. În dependenţă de calitatea şi cerinţele faţă de clădire. Numai dacă piatra corespunde cerinţelor şi are calităţile necesare aste pusă la locul ei în perete. O piatră trebuie în primul rînd să fie tare. Apoi să aibă dimensiunile necesare, să fie ecologică şi să corespundă cerinţelor înaintate de standartul de stat. Aşa este şi cu creştinii. Nu este de ajuns să te numeşti „piatră scumpă.” Dar trebuie să ai calităţile necesare unei „pietre scumpe.”

  1. Fil.4:5 „Blîndeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Dumnezeu este aproape.”
  2. Mat.10:16 „Fiţi fără răutate ca porumbeii.”
  3. Col.3:15 „Pacea lui Hristos... să stăpînească în inimile voastre.”
  4. Ps.43:3 „ Trimete lumina şi credincioşia ta ca să mă călăuzească şi să mă ducă la muntele tău cel sfînt şi la Locaşurile tale.”
  5. 1Tes.5:16 „Bucuraţi-vă întotdeauna.”
  6. 1Tes. 5:17 „Rugaţi-vă neîncetat.”
  7. R.12:13 „Fiţi primitori de oaspeţi.”
  8. Ef.4:3 „Să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii.”
  9. Ev.13:16 „Nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia.”
  10. I.15:8 „Dacă aduce-ţi multă roadă prin aceasta Tatăl meu v-a fi proslăvit.” 1I. 3:18 „Să vă iubiţi nu cu vurba ci cu fapta.” 12.Deut.10:18 „Domnul face dreptate orfanului şi văduvei, iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte, şi iubeşte pe străin.”
  11. Lev.19:14 „Să nu vorbeşti de rău pe un surd.”
  12. Tit 3:2 „Să nu vorbiţi de rău pe nimeni.”
  13. Iac.4:11 „Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii.”
  14. Mat.5:4 „Binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă.”
  15. 1Tes.5:18 „Mulţămiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”
  16. 1Tes.5:22 „Feriţi-vă de orice se pare rău.” Aceste criterii pot sluji drept etalon de control a calităţii unui creştin care doreşte să fie pus „în peretele casei zidite pe stîncă.” Lemnele, fînul şi trestiile nu vor rezista împotriva şivoaielor de ape. Deaceea cine doreşte să fie asemănat cu un om înţelept, să ceară înţelepciunea de la Dumnezeu. Iac.1:5 „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mînă largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”