Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

NAȘTEREA DIN NOU

20 octombrie 2020

"1 COR. 15:50. CE SPUN EU, FRAȚILOR, ESTE CĂ NU POATE CARNEA ȘI SÎNGELE SĂ MOȘTENEASCĂ ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU, ȘI CĂ PUTREZIREA NU POATE MOȘTENI NEPUTREZIREA."

Una dintre cele mai controversate învaţaturi biblice dea lungul viacurilor a fost și ramîne învaţatura despre naşterea din nou, despre care Domnul Isus a discutat cu Nicodim si este scrisă în evanghelia lui Ioan 3:1 pina la 3:12. Conceperea acestei învaţaturi difera de la confesie la confesie, de la grupare la grupare în cadrul aceias confesii şi de la om la om în cadrul aceleaş grupări. Decea sa ajuns ca una din invaţăturile de bază să fie atît de greu înteleasă si încă mai greu de practicat? De la bun început este necesar să constatăm în baza versetului 12 că trebue să discutăm despre o categorie de lucruri ceresti pe care nu le poţi înţeleje cu o minte firească fără ajutorul Duhului Sfînt. Să vedem mai întîi care a fost miezul şi ţinta discuţiei între Hristos si Nicodim.

V.3 „Adevărat, adevărat îţi spun, că dacă un om nu se naşte din nou nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.”

V.5. ”Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh nu poate să între în împărăţia lui Dumnezeu”.

V.6. ”Ce este născut din carne- este carne şi ce este născut din Duh – este duh.”

După părerea mea, Domnul Isus a dorit să-i vorbească lui Nicodim despre Împărăţia lui Dumnezeu care va fi instaurată pe pămînt şi care va purta numele de Biserică şi se manifestă prin neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Ea va fi formată din oameni care vor trece printr-o schimbare atît de profundă care poate fi asemănată cu naşterea unui om. Adică această transformare sau naştere îşi va avea la orijinea sa putera Duhului Sfînt ca sursă a unei vieţi noi şi un izvor nesecat de menţinere a acestei vieţi în oamenii care au experimentat acest act. Naşterea din nou şi Împărăţia lui Dumnezeu sînt două lucruri care pot exista numai împreună. Ele nu pot exista separat. Împărăţia lui Dumnezeu nu poate exista fără oameni născuţi din nou şi oamenii născuţi din nou nu pot exista în afara Împărăţiei lui Dumnezeu. Socot de cuviinţă să mă folosesc de pilda poporului Israel de la ieşirea lor din robia egipteană pînă în ziua în care a fost sfinţit Templul lui Solomon şi Sfîntul Locaş sa împlut de Slava lui Dumnezeu şi să o aranjez paralel vieţii unui creştin întors la Dumnezeu prin pocăinţă. Apostolul Pavel scrie bisericii din Corint:

1Cor.10 : 11 „ Aceste lucruri li sau întîmplat ca să ne slujească nouă drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră.”

Despre Israel biblia spune:

Ex..2 :23 „ ...copiii lui Israel gemiau din pricina robiei şi scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea pe care le smulgea robia sau suit pînă la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor şi şi-a adus aminte de legămăntul său cu Avraam, Isaac şi Iacov. ”

Despre noi biblia spune:

Tit 3 :3 „ Căci noi eram altă dată fără minte, neascultători, rătăciţi, robiţi de tot felul de pofte şi de plăceri, trăind în răutate şi în pizmă, vrednici să fim urîţi şi urîndune unii pe alţii.”

Israelul de atunci devenise rob trupesc a lui Faraon. Noi am fost robi spirituali ai faraonului spiritual. Ai Diavolului. Atît ei cît şi noi aveam nevoie să fim scoşi din robie. Eliberaţi de sub stăpînirea celui care a robit întreaga lume. Dumnezeu îl trimite pe Moise, despre care spune că a fost „credincios în toată casa lui Israel” asemănîndu-l cu Domnul Isus şi casa lui Dumnezeu, să le predice eliberarea din robie cu promisiunea de ai duce în ţara unde curge lapte şi miere.

Ex.4 :30-31 „ Moise şi Aaron au adunat pe toţi bătrînii copiilor lui Israel. Aaron a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise. Şi Moise a făcut semnele înaintea poporului.”

Poporul a crezut. Aceasta este pocăinţa de atunci a lui Israel.

<pre> Mat.4:17 „ De atunci încolo Isus a început să propovăduiască şi să zică „Pocăiţi-vă căci Împărăţia Cerurilor este aproape.” </pre>

De la Isus Hristos încoace, calea spre Dumnezeu se începe cu pocăinţă, care dă dreptul la eliberarea omului de sub robia păcatului şi posibilitatea să devină liber faţă de trecutul păcătos. Prin pocăinţă este eliberată conştienţa omului care nu-l mai învinueşte de păcatele şi greşelile trecutului. Eliberarea conştienţei se face prin spălarea ei cu sîngele Domnului Isus Nristos vărsat pentru păcatele oamenilor, prin credinţă.

<pre> Evreii nu puteau începe calea spre Canaan fără să-l creadă pe Moise, iar noi nu putem începe calea spre cer fără credinţa în Domnul Isus Hristos, pentru că: </pre>

„ Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu.”

„ Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi că răsplăteşte pe cei ce-l caută.”

INTREBARE

Este suficientă pocainţa pentru a întra în ămpărăţia lui Dumnezeu.?

RĂSPUNS R.13: 11 „ Căci acum măntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut. ”

<pre> Israeliţii nu s-au pomenit deodată în Canaan în ziua în care au crezut în cuvintele lui Moise. Ei numai au luat decizia să se pornească. Au făcut primul pas. Foarte mic – dar spre casa lor. </pre>

În ziua în care Faraon le-a dat voie evreilor să plece din ţară, el de fapt şi-a retras autoritatea de stăpînitor asupra lor. Israeliţii plecînd spre Marea Roşie au devenit un popor liber, dar cu o ţară numai promisă. Ei aveau numai prspectiva de a căpăta o ţară. Hotărîrea de a eşi din ţara robiei li-a dat dreptul de a nădăjdui că Dumnezeu le va da ceia ce a promis cu jurămînt lui Avraam. Un om care a crezut şi s-a hotărît prin pocăinţă să-l urmeze pe Dumnezeu, a devenit un om liber faţă de Diavolul, a eşit de sub stăpînirea lui, dar încă n-a întrat în Împărăţia lui Dumnezeu.