Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

Poem image

LACRIMILE MAMEI

Dacă-am pune la un loc
Rugăciunile cu foc
Ce părinţii au rostit,
S-ar primi o scară lungă
Pîn-la tronul aurit.
...............................
Dumnezeu a adunat
Lacrimile ce-au spălat
Faţa mamei cînd plîngea.
Cînd stătea în rugăciune
Şi răspunsul aştepta.

Rugăciuni scăldate-n lacrimi
Cereri spuse doar în şoaptă
Pe genunchiul amorţit.
Pentru tine, ce în lume
De acasă ai fugit.

Astăzi stau ca amintire
Sub a Domnului privire.
Bat la uşa-i nencetat.
Să fii pus sub căutare
Pentru ca să fii salvat.

Dac-am pune pe cîntar
Viaţa cea fără de har
Ce în gol s-a prăbuşit.
Ai vedea că din prostie
Singur tu tea-i jefuit.
............................
De-ar fi mama mea să vină
Doar pe-o clipă să-mi mai spună:
Sioma, ştii că-n lumea mare
Unde ochii nu tear duce
N-ai o şansă de scăpare.

Doar tu ştii, că eu ţi-am spus.
Lumea merge spre apus.
Hai cu mine. N-aştepta
Să se rupă firul vieţii
Să dispară umbra ta.

Vreau ca tu să te gîndeşti.
Lumii tu nu-i trebuieşti.
Tu îmi trebuieşti doar mie
Şi lui Dumnezeu din ceruri
Pentru Sfînta-mpărăţie.

De-ar veni la mine mama
Oare cum mi-aş da eu sama?
Cum mi-aş ridica privirea
Să mă uit cum mama plînge?
Cum i se topeşte firea?

De-ar veni la mine mama
Pe obraz i-aş pune palma
Şi am plînge amîndoi.
O durere şi-o dorinţă
Să ne lege pe-amîndoi.

Ce i-aş spune mamei mele
De-ar veni de printre stele
Să mă-ntrebe ce mai fac?
Aş putea să-i spun vre-o vorbă
Oare-ar trebui să tac?

Cum să-i spun că uneori
Mă trezesc numai sudori
Cînd dormind în al meu pat
Cugetul mă-nvinuieşte
Şi de Duhu-s cercetat.
Ce-aş putea să-i spun eu mamei
Cum am risipit eu anii
Cei mai buni din viaţa-mi rea?
Eu aş da orice pe lume
Să mă ierte mama mea.

Dac-ar fi să fie scris
Cîte ore mama-plîns,
Şi să fie adunate
Într-o cupă, deoparte
Toate lacrimile sacre.

Cine le-ar putea cuprinde?
Ca o mare s-ar întinde
Unde m-aş putea scălda.
Vina vieţii mele rele
Ea cu lacrimi o spăla.

Pe genunchi, ea cît putea
Rugăciunea şi-o scălda
-N lacrimi sfinte, dar amare.
Pentru nouă fii şi fiice
Amintind pe fiecare.

Pentru mine ea a plîns
Pînă viaţa i sa stins
Ca o stea în zori de zi.
Pîn în ultima suflare
Cînd pe vieci ea adormi.

Mii şi mii de lacrimi sfinte
-N rugăciunea ei ferbinte
Pe podele a vărsat.
Acum toate sînt în ceruri.
Dumnezeu le-a adunat.

Ce-aş răspunde mamei mele
Despre mersul vieţii mele,
Şi ce am de gînd să fac.
Care-i rostul vieţii mele
De cu Domnul nu mă-mpac?

Dacă plec în veșnicie
Drept în locul de mînie
Ştiu că voi fi întrebat
Pentru orice bob de lacrimi
Ce mămica a vărsat.

...................................

Plînge azi Isus Hristos
Cînd din cer priveşte-n jos
Şi te vede împietrit.
Ce-ai putea să-i spui tu astăzi
Lui Isus cel răstignit?

Că nu vreai la el acasă?
Că de jertfa lui nu-ţi pasă?
Nici de sîngele-i vărsat.
Că mai mult îţi place viaţa
Care trece în păcat?

Oare pentru asta mama
Te născuse ea sărmana
Şi cu sînu-i tea hrănit?
Oare-ar vrea vre-o dată tata
Să te vadă izgonit?

.....................................

Bate-n uşă un străin
Şi eşteaptă să-i deschid.
În tăcere îl privesc.
Să-l trimit la altă uşă,
Oare poate să-l primesc?

Mă priveşte în tăcere.
Plini i-s ochii de durere.
Şi-nțeleg că mama mea
Neputînd ca să mai vină
A trimes pe cineva.

Mă gîndesc: Acuma oare
Este ultima chemare
Ce mi-o face Dumnezeu?
Dacă pleacă omul ăsta
Ce voi face oare eu?

Eu aud cum mama-mi spune
Blînd, numindumă pe nume:
Sioma. Crede-l ca pe mine
Eu l-am îndemnat prin Duhul
Ca să vină el la tine.

Nu mai sta pe două căi.
Cu cei buni şi cu cei răi.
Mergi pe drumul vieţii mele
Care duce spre lumină
Tocmai dincolo de stele.
9 octombrie 2020