Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

Poem image

SAMUEL

A îmbătrînit proorocul.
Nu mai merge în tot locul
Ca să facă judecată.
Fără el se stinge focul
Ce ardea ca altă dată.

Fiecare seminţie
Pregăteşte o solie.
Din Betel şi din Carmel.
Din Aşdod şi Beer-Şeba
La bătrînul Samuel.

Din Aşer şi Efraim
Iuda şi Beniamin
Vin bătrîni cu peri cărunţi.
Vin din Gad şi din Ruben
Vin din Zabulon din munţi.

Perii suri se pun la sfat.
Dă-ne azi un împărat.
Vrem să fim ca toţi ceilalţi.
Vrem s-avem în fruntea ţării
Nume mari de împăraţi.

Tace bietul Samuel.
Abia şi Ioel
Judecau fără dreptate.
Se dădeau la lăcomie
Şi trăiau în mari păcate.

Fiii lui. Copii de trup
Nu trăiau ca la-nceput
Necinstind pe Dumnezeu.
Deaceea şi stăpînul
Ia exclus din planul său.

Os din osul lui ieşit,
Trup din trupu-i făurit
Dar cu inima departe.
Şi cu gîndul lor stricat
Nu mai ştiu ce e dreptate.

              Tace bietul Samuel.
Plîhge inima în el.
Astăzi i sa frînt toiagul.
Nu mai are nici un sprijin
Şi e singur ca pribeagul.

Stau bătrînii în pridvor,
Fruntea frunţii din popor.
Stau cu pierii lor cărunţi.
Ei sînt viaţa naţiunii
Ei sînt munţii dintre munţi.

Drumul tău de pîn acum
A fost drept şi foarte bun.
Dar copii tăi de trup
Luînd mită fără milă
Joc de tine şi-au bătut.

Nu mai vrem judecător,
Nici părinte, nici fecior.
Punem capătul aici.
Asta este voia noastră
De la mari şi pîn la mici.




Plînge bietul Samuel.
Oile de pe Carmel
Au rămas fără păstor.
Ce va fi cu ei deacuma
Ce va fi cu viaţa lor?

Ce va face cel sărman?
Ce va fi cu cel orfan?
Unde văduva va merge?
Sub aripa cui va sta?
Cine lacrima-i va şterge?

Plînge inima în piept.
Azi cel prost e mai deştept
Decît cel învinuit.
Cea-ţi făcut copiii tatei
Ce amarnic aţi greşit.

              Cine va orbit vederea?
Cine v-a luat puterea
Să fiţi drepţi judecători?
Voi, nădejdea veţii mele
Scumpii mei şi dragi feciori.

Aţi lucrat cu strîmbătate.
N-aţi ţinut cu scumpătate
Legămîntul celor drepţi.
Mai putem noi astăzui ţine
Capul sus printre cei drepţi?

Voi eraţi lumină-n lume,
Şi purtaţi frumosul nume
„Robi ai celui Preaînalt”
Pînă va respins poporul
Pentru mita ce-o luaţi.

Cum săi mustr acum pe ei,
Dacă voi, copiii mei
Necinstiţi pe Dumnezeu.
Arde inima în mine
De durere şi de greu.




Plînge Samuel amar
Plînge omul plin de har.
Cel ce încă din pruncie
A pus focul pe altar.

Doamne! Bune Dumnezeu!
Ce eşti tu şi ce sînt eu?
Să mai cer acum ceva.
Cu bătrînii din Israel
Stăm acum în faţa ta.

Stăm acuma la răscruce.
Unde viaţa ne va duce
Fără tine; Domnul meu?
Cine va-nvăţa poporul
Ce e bine şi ce-i rău.

Doamne ştii cum din pruncie
Viaţa mea ţ-am dat-o ţie
Şi m-am pus în slujba ta.
Am trăit în curăţie
Sufletul a nu-mi păta.

Şaptzeci de ani de viaţă
Nui o zdreanţă, nui o aţă
Să o pot ascunde az.
Cu tristeţe stau pe faţă
Şi cu lacrimi pe obraz.

Căci povara e prea mare
Şi durerea e prea tare
Ce mi-ai dat ca să o duc.
Ştii cum sufletul mă doare
Şi ca iarba mă usuc.

Şi-i răspunde Domnul veţii
Din răcoarea dimineţii.
Nu mai plînge robul meu.
Te resping azi nu pe tine,
Ei resping pe Dumnezeu.





V-am ales dintre popoare
Dintre toţi ce sînt sub soare
Să-mi slujiţi cu scumpătate.
Eu sînt Alfa şi Omega
Şi le ţin în mîni pe toate.

Iar pe tine, robul meu
Am pus tot ce e mai greu.
La sfîrşitul veţii tale
Să mai bei amarul vinei,
Să-ţi frîngi inima de jale.

Vreau săi spui lui Israel,
Astăzi mă dezic de el.
Crezi, pe cine-a lepădat
Cînd în loc de Dumnezeu
Vreau să aibă împărat?

Cînd aceşti bătrîni cărunţi
De prin văi şi de prin munţi
Au venit să-ţi ceară ţie
Să le dai un împărat.
Ei de mine s-au lăsat.

Acum dute, spalăţi faţa
Şi alungă toată ceaţa
De pe chipul tău smerit.
Nu mai plînge pentru nimeni.
Fă ce azi ţi-am poruncit.

Eşi din casa ta afară
Să-ţi beai cupa cea amară.
Fă pe placul lor acum.
Căci lucreză fără minte
Respingînd ce este bun.

Noul vostru împărat
Între voi va fi bogat.
Tot ce voi aveţi mai bun
Cai, catîre şi cămile
Chiar şi boii de la plug




Îi veţi da. Căci sînt a lui.
Samuele, să le spui
Că nădejdea veţii voastre
Fiii voştri cei viteji
Vor fi toţi luaţi la oaste.

Cele mai frumoase fete
Vor fi adunate-n cete
Şi luate de la voi.
Nu le-ţi mai vedea vre-o dată.
Nu vor vine înapoi.

Şi smochini-i va lua.
Şi maslinii îi vei da.
Şi ogoare, şi ambare,
Viile ce aparţin
Din strămoşi la fiecare.

Tot ce-aveţi mai bun acum,
Pîn şi colbul de pe drum
Împăratului veţi da.
Toţi bătrînii într-o voce:
Precum spui, să fie aşa!

Samuel smerit se pleacă.
Face ce nu vrea să facă.
Merge-n casă la Saul.
Toarnă mirul sfînt pe capu-i
Şi se-ntoarce chiar acum.
8 octombrie 2020