Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

Poem image

CEL CREDINCIOS ȘI DREPT

Într-o zi de închinare
Se făcea că văd în zare
Între ceruri şi pămînt
Un viteaz în haine albe
Dus pe aripe de vînt.

El stătea pe cal călare
Ca zăpada la culoare
Gata parcă de-a lupta.
Şi urmat de gloată mare
Ce venea în urma sa.

El purta un sacru nume
Iar pe cap avea cunune
De-împăraţi şi domnitori.
Ca să judece popoare
Pe a Terei muritori.

L-am văzut, şi-am leşinat.
Cineva m-a strămutat
Lîngă el, şi îl priveam.
Nu puteam să scot o vorbă
Minunat de ce vedeam.

Haina lui părea să fie
Pe alocuri stojie
Cum e sîngele curat.
Semăna cu unul care
Cu duşmanul a luptat.

Vocea lui m-a tulburat.
Parcă-n ceruri a tunat
Într-o zi cu mari furtuni.
“Poţi puterile din urmă
Dintr-o dată să le-aduni?”

Dacă da, atuncea scrie
Pe o coală de hîrtie
Şi trimete la Efes,
La bisericile sfinte
La Pergam şi la Sardes.

De eşti gata, haide, scrie!
Vine vreme de mînie
Pentru cei din neascultare.
Se începe judecata
Şi necazul cela mare.

Am venit ca să lovesc
Am venit să pedepsesc
Am venit să-mi apăr turma
Şi pe cei ce mă iubesc.

Eu cu sabia din gură
Mă voi răzbuna cu ură
Ca în ziua de măcel.
Blestemat e tot pămîntul
Şi suflarea de pe el.

Pe pămîntul cel stricat
Astăzi iată am vărsat
Vinul roşu din potir.
Peste curva desfrînată
Îmbrăcată în porfir.

Las-să bea a mea mînie
Fiara rea şi stocojie
Ce popoare a minţit.
Pentru lupta cea din urmă
Eu cu sfinţii am ieşit.

Se cutremura pămîntul
Cînd rostea Isus cuvîntul
Şi fiorii mă treceau.
Ochii lui sclipeau ca focul
Şi în flăcări mari ardeau.

În mînia lui cumplită
Mîna dreaptă sus ridică.
“Eu sînt cel de la-nceput.
Eu eram înţelepciunea
Ce pe toate le-a făcut.”

Jur că vremea-i pe sfîrşite.
Iată că am pregătită
Cupa cea cu vin curat.
Şi-l vor bea toţi pămîntenii
Cu mînie-amestecat.

Cine poate sta-n picioare?
Cine îndrăzneală are
Să mai spună un cuvînt?
Eu sînt Dumnezeul veşnic.
Mă numesc “Acel ce sînt.”

Îngerii cu alebarde
Miliarde, miliarde
În tăcere îl urmau.
Ei, acei ce osanale
Sus în ceruri îi cîntau.

Azi sînt gata să-l urmeze
Să se lupte, să vegheze
Şi să-i sară-n ajutor.
Să rămînă numai sînge
Pîn la brîu în urma lor.

.....................................
Mă uitam spre răsărit.
Am văzut cum un cuţit
Cu o formă de cosor
Tăia strugurii din vie
Şi-i strîngea pe toţi cu zor.

Strîngeţi strugurii în teasc
S-a sfîrşit al vostru viac.
Sub picioare aţi nimerit.
Cu putere, fără milă
Fiecare e strivit.

În afară din cetate
Ies la luptă gloate-gloate
Împotriva celui sfînt.
Au cu toţi aceleaş planuri
Au cu toţi acelaş gînd.

Dar sfîrşitul lor e trist.
Au ales pe antihrist
Şi prorocul mincinos.
Ca sfîrşitul să le fie
Cît mai mult de ruşinos.

Lupta merge zile-n şir.
Curge vinul din potir
Precum mustul cel strivit.
Pîn la-a cailor zăbale
Pe pămîntul ostenit.
În mînia sa cumplită
Sabia cea ascuţită
Taie tot ce-i stă în cale.
De la munte pîn la munte
De pe creste pîn în vale.

.....................................

Cel ce sta pe calul alb
Înarmat ca un viteaz
Pune sabia în vînt.
Se aruncă-n grosul luptei
Cu privirea-i scînteind.

În mînia sa cumplită
El privirea îşi ridică
Şi-l găsi pe antihrist
Ce îşi vede azi sfîrşitul
Pe pămîntul ăsta trist.

Strigă Domnul cu putere.
Duhul Sfînt îi dă ce-i cere
El îl prinde pe duşman.
Iată, ia venit sfîrşitul
Ticălosului tiran.

Iar alături stă fricos
Proorocul mincinos
Presimţind al morţii nor.
Zboară sabia prin aier
Cu a mînii ajutor.

...................................

Un alt înger a strigat:
Babilonu-i despuiat.
Dracii şi-au făcut locaş,
Duhuri rele şi urîte
Dau năvala în oraş.

S-a făcut loc de curvie,
De ucideri, de mînie
Şi de orice lucru rău.
S-a mîndrit, s-a dat pe sine
Mai pe sus de Dumnezeu.

Babilon, cetate mare
Nu mai ai nici o scăpare.
Undei fala-ţi din trecut?
Ve-i muri fărădelege.
Eu potirul ţi-am împlut.

Vai! Cetate-mpodobită
Îmbrăcată şi gătită
În purpură stocojie.
Ziua cea de răzbunare
Peste tine o să vie.

Tu, ce porţi mărgăritare
Lănţişoare şi brăţare,
Tot cu pietre nestemate.
Toate gîndurile tale
Sînt cu totul blestemate.

Ai făcut negoţ pe mare.
Ai curvit cu fiecare
Fără să gîndeşti vre-o dată
Că-ntr-o oră, într-o clipă
Se va face judecată.

Stau acum corăbierii
Şi plutind pe valul mării
Ei privesc la fumul tău.
Cum venit-a peste tine
Într-o clipă ceasul rău.

Ţi sa stins pe veci lumina.
Ai pierdud din cap cununa.
Despuiată stai acum.
În ruşinea goliciunii
Jos, în colbul de pe drum.

Cei ce te privesc acum
Cum din tine iese fum
Dau din cap şi se-ngrozesc.
Plini de spaimă şi uimire
Între ei încet vorbesc.

Babilon, cetate mare
Pentru mulţi ai fost tu soare
Şi pe toţi ia-i încălzit.
Tu ca piatra cea de moară
În adînc te-ai prăbuşit.

Nu va fe de-acum în tine
Nici mireasă şi nici mire
Nici un meşter ori morar.
Nimai duhuri necurate
Numai ce e mai murdar.

Între zidurile tale
Fără milă, fără jale
Pe prooroci ai junghiat.
Sînge, fără de pricină
Ani la rînd ai tot vărsat.

....................................

A venit din cer un glas.
Nici o faptă n-am să las
Fără mare pedepsire.
Îţi voi şterge dintre oameni
Cea mai mică amintire.

Iar acuma, robii mei,
Ce-a făcut, făceţii ei.
Cu toiagul cel de fer
Pedepsiţi-o fără milă,
Nu-i lăsaţ-i un loc sub cer.

Voi turnaţii îndoit
În potirul otrăvit
Vinul neamestecat.
Las-să bea mînia toată
Din paharul blestemat.

Pentru-a ei vrăjitorie
I se toarnă azi mînie
Îndoit şi întreit.
Este vremea răsplătirii,
Ceasul morţii i-a sosit.

.....................................

Stă pe calul alb Isus.
Azi izbîndă a adus
Pentru sfîntul Israel.
Nu e nimeni sus în ceruri
Şi nici jos nu e ca el.
8 octombrie 2020