Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

Poem image

AVRAAM

Avraam ascultător
Părăsi al său popor
După cum i sa cerut.
A plecat în altă ţară
El cu tot ce a avut.

El cu turmele de oi
Cu cirezile de boi
Cu cămile şi măgari
Se porni spre miază-noapte
Se-ndreptă înspre hotar.

Face tot ce-i stă-n putere
Şi nimic în loc nu cere
Ca să fie răsplătit.
Doar privirea îşi îndreaptă
Peste viacuri, spre sfîrşit.

Numai tatăl său Terah
Îl învaţă ne-ncetat
Ca un tată pe un fiu.
Cere-i Domnului răsplată
Pînă încă mai sînt viu.

Ce răsplată, vreau să ştiu
Vei primi tu, al meu fiu
De la cel ce tea chemat.
Cu asemenea cuvinte
 Întreba neîncetat.

Se-ntristează Avraam.
El se duce în Haran
Şi aşteaptă cu răbdare
Pîn Terah îmbătrîneşte,
Pîn în ora-n care moare.

Mai apoi la drum porneşte
Pîn în Hanaan soseşte,
În ţara cea făgăduită.
Ce-i frumoasă ca livada
Lîngă rîu, pe mal sădită.

Avraam se odihneşte.
Un altar frumos zideşte
Unde-aduce jertfa sa.
El priveşte peste dealuri.
"Asta-i toată ţara mea."

Dumnezeu de pe altar
Lui Avraam îi zice iar:
"Ţara asta o voi da
Strănepoţilor din tine
Care vin în urma ta.

Tu doar călător vei fi.
Vei îmbla şi vei privi
Toată ţara-n lung şi-n lat.
Vei vedea ce loc de viaţă
La urmaşii tăi am dat."

Anii trec, se cîrduiesc,
Turmele la număr cresc.
Pîn în zare pe imaş
Pasc oiţele în tihnă
Şi viţeii cei mai graşi.

Caravane de cămile
Animale de prăsilă
Măgăriţe şi măgari.
Caprele acoper munţii
Şi berbeci cu coarne mari.

Aur, grîne şi ambare
Tot ce e mai bun sub soare
Avraam a adunat.
Doar un gînd îl tot toceşte.
Totul cui am de lăsat?

Într-o noapte înstelată
Avraam stătea la poartă
Cînd un glas îi zise clar:
"Avraam, nu-ţi face grijă
 Nu te întrista-n zadar.

Cîte stele vezi tu, poate
Ca să fie numărate?
Ori nisipul de pe mal?
Îţi voi da urmaşi din tine
Şi un foarte mare neam.

Sînt răsplata ta cea mare
Pe pămîntul de sub soare.
Eu sînt scutul tău cel bun.
Ia aminte-n astă seară
La cuvîntul ce-am să-ţi spun.

Eu voi ridica din tine
O sămînţă pentru mine
Şi-ţi voi da izvor de har.
Tu vei binecuvînta popoare
Peste mii şi mii de ani.

Sta Avraam şi asculta.
Spune Doamne, ce-mi vei da?
Căci eu sînt bătrîn de tot.
Sara n-a ţinut în braţe
Nici copil şi nici nepot.

Cui săi las eu tot ce am
Dacă eu urmaş nu am?
Cine e Eliezer?
Dă-mi un fiu la bătrîneţe
Cu puterea Ta din cer.

Cere Avraam ceva
Ce nu poate a se-ntîmpla.
Cere un lucru foarte greu.
El nu ştie ce minune
Poate face Dumnezeu.

Într-o zi, în toi de vară
Trei drumeţi merg pe cărare
Cînd Avraam la umbră sta,
În dumbrava de la Mamre
Unde sta cu casa sa.

Ia chemat frumos în casă
Ia rugat să stea la masă
Şi picioarele-a spălat.
După ce cu politeţe
Pe toţi trei ia întrebat.

Cine sînt, de unde vin
Încotro ei calea ţin.
Care este scopul lor?
De departe ţin ei calea,
Unde e al lor popor?

După ce la masă-au stat
La Sodoma au plecat
Doi. Al treilea zăbovea.
Sara, după uşa casei
Cu urechea tot trăgea.

Peste un an cînd voi veni
Eu pe Sara voi găsi
Alăptînd un prunc la piept.
Iar acum vă rog cu scuze
Spre Sodoma ca să plec.
8 octombrie 2020