Versetul zilei

V-AM ÎNVĂȚAT ÎNAINTE DE TOATE, AȘA CUM AM PRIMIT ȘI EU. CĂ HRISTOS A MURIT PENTRU PĂCATELE NOASTRE, DUPĂ SCRIPTURI. CĂ A FOST ÎNGROPAT ȘI A ÎNVIAT A TREIA ZI, DUPĂ SCRIPTURI..

1 CORINTENI 15:3-4.

Poem image

SMOCHINUL NERODITOR

Pe vremea cînd smochinele se strîng
Veni stăpînul în grădină
Și cu privirea cercetînd
Luă toți pomii rînd pe rînd
Să vadă vre-o smochină.

Veni la cel mai falnic pom
Nutrind nădejde mare.
Privea, cum ar privi un om
Să vadă mult doritul rod
Sub razele de soare.

Îl cercetă în fel și chip
Cu inima în piept  bătînd
Dar nu văzu pe crehgi nimic.
Nici flori. Nici rod. Nu e nimic.
Doar frunze verzi în vînt.

Smochine drag: - vorbi stăpînul
Privind spre pomul cel iubit,
De ce doar frunze faci într-una?
Eu vreau smochine, dar nici una
De-atîta vreme n-am găsit.

Te-am pus în mijloc de grădină,
În locul cel mai potrivit.
Scăldat  în rouă și lumină
Udat cu har la rădăcină,
Te-am protejat și îngrijit.

Îmi plînge inima, smochine
De starea-n care azi tu ești.
Acum cînd eu privesc la tine
Cum stai tu fără de smochine
Și la secure nu gîndești.

Ce-aș fi putut și n-am făcut
Ca munca să mi-o răsplătești?
Ori nu ți-am dat cît ai cerut?
Cu suc și viață te-am împlut,
Dar tu smochine, nu rodești.

Ce rost au frunzele acum
Ce freamătă în vînt?
Eu oare asta ți-am cerut
Cînd cu viață te-am împlut
Din bunul meu pămînt?

Cu ce măsură-mi răsplătești
Smochin de soi ales?
De-atîția ani tu nu rodești.
Pe ce te-ntrb te bizuiești 
În timpul de cules?

Ai stat trei ani făr-vreun folos.
Acuma dă-mi răspuns:
Dece, în anul cel mănos
Doar frunze ai lăsat pe jos?
Ori, asta e de-ajuns?

Acuma, iată ce-am să fac.
Te voi tăia la foc.
Voi frînge-n două orice crac
Și voi sădi un alt copac
Ca să aducă rod.

Se ridică securea-n vînt
Gătită ca să taie,
Dar se-auzi un blînd cuvînt...
Vierul sta-n genunchi plîngînd
Ca pe altar o oaie.

Mai lasă-l Doamne, doar un an.
Pe sama mea mai lasă-l.
De el, eu grijă o să am
Pecum de un copil orfan.
Te rog, stăpîne, lasă-l.

Între secure și smochin
Vierul se plecase,
Cînd sub privirea de stăpîn
Se hotîra al lui destin
Să-l taie, ori să-l lase.

Îl voi săpa la rădăcină
Și-l voi uda-n sudoare.
Mă voi lipi de-a lui tulpină
Precum o maică mult prea bună.
Poate va da în floare.

Ca pe-un copil îl voi iubi
Cu sufletul de tată.
De oameni răi îl voi păzi
Și poate, va veni o zi
Cînd vei găsi tu roadă.

De nu. Voi face cum vei vrea.
Tu ești stăpînul viei.
Dacă-mi vei cere-l voi tăia,
Și lîngă drum se va usca
Ca jertfă a mîniei.
8 octombrie 2020